Capitolul 45

Acest capitol l-am scris special pentru prietena mea Luiza,a carei zi de nastere este pe data de 30 decembrie.

Eu am cam intarziat cu cadoul fiindca suntem deja in data de 31,dar asa sunt eu mai intarziata.

Sper sa iti placa cadoul meu.Stiu ca anul trecut a fost ceva asemanator,dar distanta nu imi permite sa iti ofer altceva. La Multi Ani Luiza! 

Capitolul 45


PVE.

De indata ce am aterizat in L.A. si ne-am luat bagajele,ne-am indreptat direct spre masina care ne astepta in fata aeroportului. In drum spre casa,bunicii ma priveau
la un interval de 5 minute.In cele din urma bunica rupse tacerea:
-Eric,scumpule,esti sigur ca poti face asta?
Stiam ca vrusese sa ma intrebe asta inca din aeroportul de la Bucuresti,insa nu indraznise.Ma hotarasem,pe parcursul calatoriei cu avionul,ca nu are rost sa stau posomorat.
Nu faceam decat sa ii intristez si pe ceilalti,asa ca am hotarat sa adopt o atitudine din care sa reiese faptul ca eram ok.Stiu ca nu era bine sa ma prefac ca sunt bine,insa era cel mai corect fata de persoanele dragi mie.
Si oricum prefacatoria nu era in totalitate...o prefacatorie.Chiar ma simteam putin mai bine,dar numai putin.Insa acel putin pentru mine insemna enorm.
-Da.-Am raspuns neprivind-o.
Am ajuns in fata casei,o ora mai tarziu.Am coborat din masina in acelas timp,iar paznicii de la poarta,care pareau foarte surprinsi de faptul ca ma afam acolo,ne-am luat bagajele si s-au indreptat spre usa principala.Probabill am uitat sa
mentionez ca nu stia nimeni ca astazi ma intorceam in L.A. si pe deasupra ii mai avem si pe bunici cu mine.I-am urmat pe paznici,iar cand am intrat in casa era...liniste.Un lucru surprinzator.Cand eram pe punctul sa cred ca nu era absolut nimeni in casa,
din living s-a auzit un zgomot ca de sticla sparta,asa ca ne-am indreptat intr-acolo.
-Andrew,fi mai atent!-Am auzit vocea verisoarei mele mustrandul.
Ajungand la intrarea in living am intalnit o imagine,in urma careia nu mi-am putut stapani un zambet micut. Undeva intr-un colt al livingului se afla un brad urias,iar in jurul lui se invarteau atat prietenii mei cat si parintii mei,bineinteles Luana dandu-le indicati tuturor cum sa
impodobeasca.Nu pareau ca ne observasera.
-Ne baga si pe noi cineva in seama?-Intreba bunica amuzata reusind sa le atraga atentia.
Andrew din cauza sperieturii scapa ceva pe podea,un globulet cred,care sa facu bucati.
-Vorbim despre aia mai tarziu!-Spuse Luana privindu-l urat.-Bunico,bunicule!-Exclama schimbadu-si imediat starea de spirit si alergand spre locul in care stateam.
Ii imbratisa pe cei doi cu multa dragoste apoi se oprii in fata mea si ma privi.In acest timp si ceilalti membrii ai familiei ii salutau pe bunici.
-Cum te simti?-Ma intreba Luana vizibil ingrijorata.
-Mai bine.-Am schitat un zambet
Ma imbratisa si imi sopti:
-Mi-a fost dor de tine!
-Si mie!-I-am spus imbratisand-o.
Dupa ce i-am imbratisat si pe ceilalti,Luana ne intreba:
-Vreti sa ne ajutati cum impodobitul? Avem mare nevoie de ajutor,tinand cont ca unii au mainile de jeleu.-Il privi pe Andrew.
-Hey,nu e vina mea! Chestiile astea sunt in directa legatura cu pamantul....il venereaza,vor cu disperare sa se apropie de el.
Luana isi dadu ochii peste cap in urma explicatiei lui Andrew.
-Deci?-Ne intreba privindu-ne pe rand.
-Simt nevoia sa ma odihnesc putin.-Am zis
-Eu va ajut cu placere,numai sa ma schimb.-Spuse bunica.
-La fel si eu.-Zambi bunicul.
Am strigat-o pe Jane,iar aceasta veni imediat.
-Ce camera doriti?-I-am intrebat
-Oo,scumpule,dar nu cunoastem casa.
-As vrea sa va fac un tur,dar sunt foarte obosit...-Am spus cu parere de rau
-Nu iti face griji dragule.Si camera nu conteaza.
-Condu-i in a treia camera pe dreapta de la etaj.-I-am spus lui Jane
Aceasta dadu afirmativ din cap.
-Are o vedere superba.-Le-am spus zambind slab.
Cei doi plecara in urma lui Jane.
-Cred ca ma duc...-Am inceput,insa am fost intrerupt de un tipat vesel.
-Nu ma prinzi,nu ma prinzi!-Intra Maya in living,strigand vesela.
Am impietrit.
Aceasta se opri vazandu-ma.
-Unchiule!-Exclama vesela dupa un moment.Veni in fuga si se agata de mine.Eu nu reactionasem.
-Maya!-Se auzi o voce strigand si imediat in livng aparura Jessica impreuna cu un barbat,care presupuneam ca e Remus.
Mi-am abtinut un oftat.
Privirea mea cobora asupra Mayei,care era inca agatata de mine.M-am lasat la acelas nivel cu ea si am imbratisat-o.
-Ce faci piticule?-Am intrebat-o
-Bine.Tu ce faci?
Nu atat de bine
-Minunat.-I-am raspuns zambind
Aceasta zambi aratand-si toti dintisorii.
Ridicandu-ma in picioare i-am privit pe cei doi.
-Buna, Jessica!-I-am spus
-Buna,Eric!-Zise aceasta uitandu-se cand la mine cand la Maya.
-Chiar seamana!-Exclama pe un ton scazut Remus.
Am zambit.
-Eric!-Am zis mergand spre ei si intinzand mana.
-Remus!-Imi stranse mana ferm.-Iarta-ma pentru...-Incepu
-Nu e nimic,mi s-a mai intamplat.-Am spus privind-o pe Maya care acum facea concurs de strambaturi cu Andrew.
Cei doi imi urmara privirea.
-Maya,nu e frumos!-O certa Jessica mergand spre ea.
-Eu ma duc sa ma odihnesc.-Am spus apoi am parasit livingul.
Ajuns in camera mea,mi-am scos haina groasa,apoi m-am intins pe pat si in nici...5 minute am atipit.
M-am trezit mult mai tarziu.Stiam acest lucru deoarece afara era intuneric. Spre surprinderea mea nu avusesem parte de niciun cosmar,ba mai mult nu visasem nimic. M-am ridicat din pat si am mers la dus,iar dupa ce am iesit m-am imbracat in ceva lejer,o pereche de jeansi si
un tricou alb. M-am dus si am desfacut bagajul.Intotdeauna ma intrebasem de unde  mostenise Luana dragostea pentru cumparaturi,insa fiind obligat sa o urmez pe bunica la cumparaturi am aflat. Stiuse ca nu aveam dispozitia necesara pentru a face cumparaturi,insa ma obligase sa merg cu ea doar pentru a ma face
sa ma simt mai bine si pot spune ca functionase.Mersul la cumparaturi imi alungase,pentru cateva ore,din minte toate acele amintiri. Si din moment ce fusesem la cumparaturi,si mai venea si Craciunul cumparasem cateva cadouri pentru cei de aici.
Dupa ce am scos cadourile,unele impachetate frumos altele in pungute de cadou,din bagaj am coborat la parter,cu acestea in mana. M-am indreptat direct spre living,unde nu mai era nimeni,insa in casa era un miros de scortisoara asa ca am presupus ca erau cu totii la bucatarie.Sub brad erau deja alte cadouri,asa ca
le-am lasat si pe ale mele acolo si am mers la bucatarie.
Intrand am intalnit o atmosfera...de sarbatoare.Mama,impreuna bunica,Ali si cuJessica gateau,iar Luana le urmarea cu atentie.
-Degeaba te uiti,tot nu vei invata!-O necajea Andrew.
-Andrew nu imi supara verisoara!-I-am spus inaintand si asezandu-ma pe un scaun. Luana mi-a adresat o privire drept multumire.
-Eu ii spun doar adevarul.-Ridica din umeri
-Sa vezi ce te va lovi pe tine peste fata adevarul asta,atunci cand veti locui impreuna.-I-am zis.
Ma privi urat,eu dor i-am zambit.
In decursul urmatoarei ore ne-am intins la o multime de conversatii ce cuprindeau glume cu duiumul.Mama,impreuna cu bunica se invartaeu dintr-o parte in alta a bucatariei,asemenea unor albine.Imi facea placere sa o vad pe mama asa,imi amintea de copilarie.De momentele in care ne strangeam cu totii in jurul bradului,iar
eu il asteptam nerabdator pe Mos Craciun. Ma incanta nespus faptul ca,macar o parte din acele lucruri se intamplau din nou deoarece de vreo 4 sau 5 ani in coace nu mai petrecusem Craciunul impreuna. Soarta facea ca eu sa  fiu plecat la concerte sau la diferite evenimente.Am zambit in timp ce o priveam cu admiratie pe mama.
Aceasta,desi era foarte agitata,imi prinse zambetul.
-De ce zambesti Eric?-Intreba in timp ce ii intindea bunicii un platou plin cu prajituri.
-Mi-am amintit de Craciunurile de cand eram copil.
Mama imi zambi calduros apoi veni si ma imbratisa. Despartindu-se de mine si reveind la treaba ei,Andrew incepu sa rada.
L-am privit si i-am intalnit ranjetul urias in timp ce se uita spre cineva.I-am urmat privirea si am vazut-o pe Luana care pudra cu zahar niste fursecuri si care era alba bin cap pana in picioare. Bineinteles ca nu m-am putut abine si am inceput si eu sa rad.
Ne privi furioasa apoi zise:
-Din astea nu pupati!-Ridica platoul cu fursecuri si se duse in partea cealalta a bucatariei.
Intr-un sfarsit pregatirile s-au sfarsit,asa ca ne-am dus cu totii in living,unde o masa frumos decoarata fusese asezata.M-am asezat pe canapea,privind cum Jane,mama si bunica puneau la punct ultimele detalii.Langa mine,pe canapea,se arunca Andrew. L-am privit.
-Ce te uiti asa la mine?-Ma intreba
-Inca ma intreb daca poate exista o persoana mai anormala decat tine...-I-am raspuns ganditor
-Mmm...-Adopta o fata ganditoare.-probabil.Acum lasa asta,ia zi ce cadou mi-ai luat.-Se trase mai aproape de mine si isi puse bratul de dupa umerii mei.
-Cred ca vei mai astepta.
-Haide,zi-mi macar care e.-Ma indemna privind spre brad.
-Nu.
-Off!-Exclama nemultumit.
NIci nu isi termina Andrew oftatul bine ca se auzi soneria.Jane,cara scapse de indicatiile mamei se duse se deschida. Doua minute mai tarziu Jane se intoarse in living...singura.Asta era ciudat.
-Jane,cine era?-Intreba mama
-Armata!-Se auzi o voce,iar apoi in living aparu o femeie de inaltime medie,satena si ce avea intiparit pe chip un zambet molipsitor.Imi parea teribil de cunoscuta. Fiind prea ocupat sa o studiez nu il observasem pe barbatul din spatele sau,care la randul lui zambea.
-Mama,tata!-Tipa Luana sarind si imbratisandu-i strans.
Acum stiam de ce mi se paruse cunoscuta femeia,Luana semana izbitor de mult cu ea.
-Alexandra!-Exlamara in acelas timp mama si bunica. Se dusera si o imbratisara,atata pe ea cat si pe barbatul din spatele ei.M-am ridicat,si in acelas timp cu tata m-am alaturat micutului grup.
-Mai sa fie,tu trebuie sa fi Eric!-Exclama...matusa dupa ce il saluta pe tata.
I-am zambit.
Aceasta ma analiza apoi ma trase intr-o imbratisare aproape sufocanta.Luana chiar era intruchiparea ei.
-Dar esti superb! Mai frumos ca la TV. Ah,nepotelul meu!-Spuse apoi ma imbratisa din nou,luandu-mi in acelasi timp rasuflarea.
Scapand mi-am indreptat atentia spre barbatul de langa ea.
-Mihai!-Imi spuse intinzandu-mi mana.
-Eric!-I-am spus strangadui-o.
-Despre ce armata vorbeai?-Intreba mama zambind.Cred si eu...isi revedea sora dupa mult timp.
-Aaa,aproape ca uitasem.Armata asta!

De cum spuse acestea,in living aparura alte patru cupluri.Pe unii ii cunosteam pe altii nu. Printre cupluri se aflau parintii lui Zack,ai lu Andrew si ai lui Soll,cei din urma m-au facut sa ma tensionez.Era neplacut sa dau ochii cu ei dupa ce...
-Nu pot sa cred!-Ma intrerupse vocea mamei,care era peste limitele de incantare.
-Victoria,Eli!-Spuse imbratisandu-le pe cele doua femei.
Rupand imbratisarile cu ele ii saluta pe sotii acestora,Allen si Paul.
Sfarisind imbratisarile cu acestia ,facu cunostiinta si cu celalat cuplu,care s-au dovedit a fi parintii lui Ali,Andrei si Lia.
Dupa ce am facut cu totii cunostiinta-si nu a durat deloc putin-ne-am asezat la masa,la care ma mir cum avuseseram loc cu totii.Asezarea la masa a deschis noi discutii,cele mai multe indreptandu-se asupra noii-vechii vesti ca Ali si Zack urmau sa se casatoreasca. Parintii acestora pareau destul de incantati zambind si privindu-si copii cu dragoste,amestecata
cu putina precautie.
-Soll,nu vine?-Intreba bunica in timp ce isi plimba privirea asupra persoanelor de la masa pentru a fi sigura ca Soll nu e acolo.
Starea de spirit mi s-a schimbat,si nu in bine.
-A fost retinuta,dar a spus ca va ajunge.-Ii raspunse mama lui Soll.
-Oo,sper sa ajunga imi e asa dor de ea.-Zise bunica
-Off am uitat!-Spuse matusa.-Am luat niste cadouri,dar sunt in masina asa ca ma voi duce sa le iau.-Anunta ridicandu-se. In urma ei se ridicara si mamele lui Zack,Ali si Andrew,spunand ca au acelas gand.
-O sa va ajute cei de la poarta.-Le anunta mama inainte ca acestea sa paraseasca livingul,insotite de Jane.
-Si Eric,cum te mai simti?-Mi-am intors privirea in dreapta mea la auzul vocii Jessicai.Nici nu sesizasem ca statea langa mine.
-Mmm...destul de bine.Tu cum o mai duci?
-Cam la fel.Mai greu cu Maya...
-De ce mai greu?

-E mai greu cu un copil...nu cred ca iti poti imagina.-Zambi. Ii dadeam dreptate,chiar nu puteam sa imi imaginez.
-Remus te ajuta?
-Remus se lasa machiat de Maya.-Rase. Am facut la fel.
-Interesant.-Am spus inca zambind
-Cand eram in Romania i-a pus vopsea verde in sampon.-M-a pufnit din nou rasul.
-Aici ii pregatise o farsa impreuna cu Andrew lui John,dar farsa s-a intors impotriva lui Andrew.
Jessica rase.
-Cateodata ma deranjeaza farsele ei.Am certat-o de nenumarate ori,dar daca afla Soll sau Luana ca fac asta...e vai de mine.
-Am vazut ca tin foarte mult la ea.
-Intradevar,poate prea mult.Inca nu imi vine sa cred ca mai are o garderoba la ele acasa. Luana e...speciala.
Am ras.
-Nu te pot contrazice.
-O stiu de foarte mult timp.E prietena prietena cu Soll din totdeauna. Cand eram mica ma prindea si ma imbraca ca pe o papusa...era un chin.
Numai gandul ma facea sa zambesc.
-Si ceea ce ma...sperie,oarecum,e faptul ca Maya ii prinde comportamentul si isi incerca talentul pe Remus.
-Maya e un copil deosebit.-I-am spus privind-o.
Doar zambi.
Conversatia ne-a fost distrasa de cele trei femei care se intorsera de afara,insotite de paznici ce erau incarcati de cadouri.Dupa ce le lasara sub brad plecara,iar Victoria,Lia si Eli se asezara la masa.
-Unde e Alexandra?-Intreba Bunica
-A fost...retinuta.-Ii raspunse zambind mama lui Andrew.
Bunica nu apuca sa intrebe care era motivul,fiindca un alt anagajat intra cu alte cadouri in living,iar in spatele sau aparura Alexandra si Soll,razand cu gura pana la urechi.Soll...arata superb.Purta o rochie alba dintr-un material extrem de delicat,o pereche de pantofi negri,si o geanta de aceeasi culouare.Aspectul ei superb era completat de o coafura si de un machiaj extrem de simple.Luana sari efeciv de pe scaun si isi imbratisa prietena.
-Luana,ma sufoci! Nici macar mama ta nu a facut asta si nu ne-am mai vazut de ani buni.-Ii spuse Soll
-Inca nu imi vine sa cred cat de mare te-ai facut!-Exclama matusa.
Soll ii zambi.

Luana o trase de mana spre masa,dar nu apuca sa faca decat cativa pasi caci fu prinsa intr-o alta imbratisare de catre bunica,apoi de bunicul,apoi de parintii mei si in cele din urma facu cunostiinta si cu restul persoanelor. Terminand se aseza la masa,spre norocul meu,destul de departe de locul in care stateam eu.Ma durea sa o vad...atata de tare incat imi venea sa ma ridic si sa o iau la fuga.
Dupa ce isi ocupa locul la masa,intre bunica si mama mea,privirea ei se plimba asupra tuturor persoanelor de la masa,si cum era inevitabil se oprii asupra mea. Zarindu-ma zambetul ii disparu,iar figura ei capata o expresie...opaca.Ochii nostri se sutineau reciproc intr-un dans trist... Brusc isi distrase atentia de la mine.Am realizat apoi ca acest fapt i se datorase bunicii,care observand,ii pusese mana pe unar.
Mama se ridica in picioare,captand atentia tuturor.
-Ma bucur atat de mult ca ne-am strans intr-un numar atata de mare.Nu ma asteptam sincer ca acesti oameni minunati,arata spre cei ce venisera,sa ne faca deosebita onare de a petrece cu noi aceasta seara speciala. Voi face tot posibilul sa va simtiti cat mai bine. Va multumesc! Cina este servita!-Incheie apoi se aseza. O multime de privire de apreciere,unele chiar de admiratie-printre care si a mea- i-au fost adresate.
Nu stiusem ca mama adusese mai multi chelneri,am remarcat acest lucru in momentul in care au inceput sa ne serveasca felul intai.
Cat se dovedisera de vorbareti oaspetii nostrii,pe parcursul mesei nu vorbisera aproape de loc.Doar chestii gen :"Da-mi ,te rog,sarea!" sau alte cereri politicoase.
De indata ce am terminat de mancat,zumzetul conversatiei a reaparut si tot asa pana masa a luat sfarsit,iar noi ne-am retras pe canapele.Spre norocul tuturor livingul meu avea mai multe canapele,asa ca am avut loc cu totii.
Toata lumea parea interesata de detaliile privind nunta,dar de fiecare data cand cineva punea vroeo intrebare mult prea "personala"-chiar daca era vorba de decoratiuni sau alte chestii-Luana le taia elanul prin diferite replici.
-Mami,m-am plictisit.Cand vine Mos Craciun?-O intreba Maya pe Jessica
Am zambit auzind-o.
-Maya,ai putina rabdare.-Ii spuse mama sa.
-Dar m-am plictisit.Ma duc la matusica.-Spuse dorind sa se ridice.Jessica o opri.
-Matusica ta e putin ocupata acum.-Spuse indicantdu-i Mayeiei,cu mana,spre Soll care era prinsa intr-o discutie cu matusa,mama,bunica si Victoria.
Oftand se tolani pe canapea langa mama sa facand un botic adorabil.
Era asa dragalase cand facea asta.
-Maya vrei sa iesim putin sa ne plimbam?-Am intrebat-o aplecandu-ma putin spre ea.
Ochii ei scanteiara si se ridica imediat in sezut.Am zambit.
Jessica auzind mica noastra discutie ma privi.
-Promit ca voi alea grija de ea.-I-am zis apoi m-am ridicat.
-Sa o pui sa se imbrace,nu vreau sa iese asa afara.Hainuta ei este...
-Stiu unde este.-Am intrerupt-o zambind.
Maya se ridica,iar eu am luat-o de mana si ne-am oprit in fata camerei special amenajate pentru pastrarea hainelor.Jane ne dadu hainele apoi am iesit afara in aerul racoros .Ne-am plimbat pe terasa apoi am mers pe langa piscina.
-Maya ai fost cuminte?-Am intrebat-o facand-o sa priveasca in sus spre mine.
-De ce intrebi?
-Asta ai invatat-o de la Luana?-Am zambit.
-Ce?-Zambi,stiind exact despre ce era vorba.
-Esti o mica strengarita.-Am afirmat
-Asa imi zice si matusica.-Isi pastra zambetul,al meu insa...se mai diminuase.
-Deci?-Am reluat intrebarea
-Da...-Spuse oarecum nesigura
-Nu pari prea sigura.
-Pai...am facut si lucruri rele...precum farsele.-Zambi
-Si ce vrei de la Mosu`?
-Nimic special...
Eram surprins.
-Asta pare imposibil.
-Ceea ce vreau eu nu imi poate aduce Mosu`-Ofta putin trista.
-Si asta ar fi?
-Imi doresc foarte mult sa...invat sa cant la pian.Ca matusica...
-De ce nu i-ai cerut sa te invete,sunt sigur ca ar fi mai mult decat incantata.
-Matusica e foarte ocupata...in ultima luna am vazut-o foarte rar.Mereu e plecata,iar cand o vedeam era mai mereu trista.
-Poate era doar obosita.-Am mintit,insa eu credeam asta cel mai putin.
-Nu.Era trista.O stiu pe matusica.Si daca ar fi fost doar obosita nu ar fi tipat la mami,la matusica Luana si la bunica.
Ochii mi s-au marit. M-am lasat la acelas nivel cu ea.
Nici nu stiam ce sa ii zic,doar am privit-o.
-Nici macar nu stiu exact de ce a tipat.Tot ce stiu e ca mami,matusica si cu bunica ii tot spuneau sa aiba mai multa grija de ea,fiindca matusica nu prea mananca in ultima vreme si nici nu se mai ingrijea cum o facea inainte,dar vad ca in seara asta arata mult mai bine. Oricum,a inceut sa tipe, ca e viata ei si treaba ei ce face. Niciodata nu am mai vazut-o asa pe matusica...
Am imbratisat-o,aceasta imi inconjura gatul cu bratele ei micute.
-Tu cand ai vorbit ultima data cu ea?-Am intrebat-o.De ce? Nici eu nu stiu.
-Acum doua zile...dar la mine nu a tipat.Era ea...dar tot parca era trista.
Am oftat.
-Lucrurile au inceput sa se indrepte acum.
-Asa pare...-Spuse.
Era un copil minunat.Atat de mica,insa atat de...mare.
-Maya?
-Da?-Ma privi in ochi
-O sa te invat eu sa canti la pian.
-Serios?-Ochii ei sclipeau de incantare
-Serios.-I-am zambit.
-Imi plac ochii tai.E ca si cu cum m-as uita la ai mei in oglinda.-Zise privindu-ma atenta.
Pe langa ochii sai sclipitori cazu ceva,aproape la fel de sclipitor.Am intins palma si am prins acel lucru.
-Uite Maya.-I-am aratat spre micutul fulg de nea ,din palma mea,care incepuse sa se topeasca.
-Ce frumos!-Exclama apoi privi in sus. I-am urmat privirea si am intalnit alti mii se fulgi de zapada care se indreptau lent spre pamant.Culoarea alba a acestora,in contrast cu intunericul noptii crea o imagine unica.
-Ninge!!!-Exclama Maya bucuroasa apoi o lua la fuga spre intrarea in casa.
M-am ridicat si,zambind,am urmat-o.Intrand in hol am ramas pe loc,vazand persoana de langa Jane.

PVS.

Maya plecase afara cu Eric de mai bine de un sfert de ora.Incepeam sa imi fac griji.Eram prinsa intr-o discutie cu Vanessa,Alexandra ,bunica si Victoria,insa tot ii vazusem pe Maya ei pe Eric plecand. Off....Eric. Tu esti motivul suferintei mele.Motivul in jurul careia s-au invartit ultimii ani din viata mea.Numai cand il privesc ma doare...cand il privesc imi amintesc,dar pentru mine amintirile inseamna durere. Am incercat...am incercat in ultima luna
sa inving suferinta,dar lupta era grea si nedreapta.Am reusit oarecum...dar victoria adevarata e foarte departe...mult prea departe.Datorita suferintei care pusese din nou stapanire pe mine am ajuns sa imi neglijez familia si chiar viata. Am incercat sa ma inchid in munca,dar rezultatul nu a fost cel dorit.Am ajuns sa tip la mama,la sora si la cea mai buna prietena a mea,doar pentru ca isi faceau griji pentru mine. Ba chiar am ajuns sa o neglijez si pe Maya...
A fost o luna grea...foarte grea.Acum,insa,ma simt putin mai bine...
-Soll?-Imi atrase atentia Vanessa.
Am privit-o ca prin ceata.
-Ce parere ai?
Ei bine...acum am dat-o in bara.
-Ningee!!!-Se auzi tipand cineva.In nici 10 secunde in living intra Maya,nespus de incantata.-Ningee!!!Mami ningee!!-Continua sa tipe.
Am zambit,avea o bucurie molipsitoare.M-am ridicat si am mers spre ea.
-Daca ninge mult maine mergem cu sania.-I-am spus zambind
Zambetul Mayei se largi.
-O,nici gand!-Spuse Jessica aparand langa noi si privind in jos la Maya.
-Oo,haide nu fi Grinch! Da-ne pace!-I-am spus
Ma privi cu o spranceana ridicata.Cand ma pregateam sa ii dau replica in living aparu Jane.
-Domnisoara Luana,domnul Eric a spus sa mergeti pana la el.
Luana se ridica,fata ei aratand putin speriata.Cand era in dreptul meu am prins-o de mana.
-Ce s-a intamplat?-Am intrebat facand cativa pasi.
-Nimic grav.-Spuse,insa privirea o trada.
-Haide Luana,te cunosc mai bine decat pe mine!Spune-mi!-Am insistat.
Ofta parca urmand sa dea o veste ingrozitoare.
-Am invitat-o si pe Silvya.
Am ramas perplexa.Silvya?!Aproape ca uitasem de ea. Dar...off! Avea dreptul sa fie aici,era iubita lui Eric asa ca...
-E ceva normal.-I-am spus Luanei.
-Nu va mai fi.-Spuse dorind sa plece,insa mana mea se afla inca pe antebratul ei.
-Vin cu tine.
-Ce?! Soll,nu!-Se opuse categoric.
-Ba da.Dupa privirea pe care o ai parca te-ai duce la un interogatoriu pentru savarsirea unei crime.
-Sunt doar obosita cu toate pregatirile astea...
-Da da,si porcul face "fal-fal".-I-am spus sarcastica
Umbra unui zambet ii aparu pe fata.
-Sti Soll,oricat te-ai dovedit a fi de trista si de obosita in ultima vreme tot nu ti-ai pierdut sarcasmul.
-Bineintels ca nu!Sa mergem!-I-am spus apoi am plecat impreuna.Jane ne conduse la Eric. Era in birou.
Intrand si zarindu-ma Eric paru surprins,iar fata lui capata brus o nuanta pala. Nu mi-am propus sa il fac sa sufere pentru ca deja o face...sau sa ma insel oare.Poate ma voi razgandii.Oricum nu voi sta degeaba daca ataca.
-Buna,Sylvia!-Am salutat-o ajungand in fata lor.
Ma privi ranjind.
-Buna!-Spuse intr-un sfarsit,tonul ei avand o nota ne superioritate.Ura asupra ei incepea sa revina...
Luana o saluta printr-o inclinare a capului,apoi il privi pe Eric.Inca mentinandu-si putin din nota aceea de pal,o privi urat.
-Silvya,Soll ne puteti lasa putin singuri?-Intreba privind-o pe Silvya.
Inca zambind aceasta pleca din camera.Eric ma privi asteptand sa fac acelas lucru.
-Voi ramane.-L-am anuntat incrucisandu-mi mainile.
Ofta apoi isi intoarse privirea spre Luana.
-Pot sa stiu si eu ce cauta Silvya aici?
-Eu am invitat-o.-Ii raspunse Luana promt.
-Banuiam si eu ca tu ai invitat-o.Dar de ce?
-Pentru ca e iubita ta.
Eric ramase mut.Cu raspunsul asta chiar il blocase. Deschise gura sa spuna ceva insa o inchise la loc.
-Poate ca tu nu intelegi,insa fiind iubita ta are anumite drepturi.Asa ca cel mai corect mi s-a parut sa o invit sa petreaca Ajunul Craciunului alaturi de tine.
-Da dar...-Incepu- Sti bine ca-Isi arunca privirea la mine-nu am tocmai dispozitia si rabdarea necesara sa ii suport toata toanele Silvyei.
-Tu ti-ai ales-o nu e vina mea.-Pufni Luana-Din moment ce e iubita ta,e responsabilitatea ta si din cate am vazut tu iti cam neglijezi responsabilitatile.
-Luana sti prea bine ca...
-Nici sa nu aud Eric! Nu m-am bagat in viata ta! Nu m-am bagat in celelalte relatii ale tale si sti ce s-a intamplat!
Eric lasa privirea in jos si respira adanc.
-Nu am de gand sa te las sa faci aceeasi greseala.O fi ea Silvya o nesuferita,dar e iubita ta.Iubita pe care tu ti-ai ales-o si despre care nu a zis nimeni nimic.Asa ca te rog frumos fi si tu odata mai responsabil si ai grija de ea,nu o trata ca pe un gunoi.-Spuse apoi se intoarse sa plece,insa se razgandi cateva secunde mai tarziu.
-Aaa, si ai grija sa o ti in frau.Os fi spus eu toate chestiile asta,dar inca nu o suport,iar daca se intampla cumva ca Silvya sa spuna ceva care sa o supere pe matusa...ei bine,fi sigur ca nu va fi nevoie sa o pedepsesc eu.Iti cunosti mama.-incheie apoi pleca si iesi repede din incapere.In urma ei,Silvya reveni in birou,avand inca pe fata zambetul acela plin de mandrie.
Conceptia mea prind ura fata de celelalte persoane incepea sa se clatine.Am privit-o cu dispret.
-Ce te uiti asa la mine?Nu ai treaba in alta parte?Ce ,acum nu pot avea si eu putina intimitate cu iubitul meu?-Intreba pe un ton superior subliniind cuvintele "iubitul meu".
Am pufnit cu dispret apoi i-am privit pe rand.
-Voi chiar va meritati unul pe celalalt.-Am spus apoi am plecat din birou.
Ii voi scoate ochii Silvyei!Oo,da!Un zambet diabolic mi s-a intiparit pe fata. Pana in living am scapat de zambetul ala,nu de alta,dar riscam sa ma creada ceilalti psihopata.Mi-am ocupat locul langa Vanessa si bunica. "Porumbei" au aparut cateva minute mai tarziu.Nu stiu ce i-o fi spus Eric Silvyei,sau se lovise cu capul de un perete si isi revenise,caci se purtase chiar...frumos.Si asta venind de la Silvya era straniu. Eric o prezenta,celor care nu stiau deja,drept iubita lui.
Acum cand ma gandesc mai bine...chiar faceau un cuplu dragut.Ea o scorpie el un om fara suflet. Cuplul perfect mai ceva ma Morticia si Gomez Addams. S-au asezat pe canapea,spre norocul meu destul de departe de mine. Victoria,Eli,Alexandra,Lia si bineinteles Vanessa pareau foarte interesante sa afle ceva lucruri despre ea,asaltand-o cu o multime de intrebari. Vanessa chiar mersese si se asezase langa ea.Si chiar daca nu se implicau direct,sotii acestora erau atenti la conversatie.
-Asta cine mai e?-O intrebare ma lua prin surprindere.Am privit langa mine si l-am intalnit pe tatal lui Eric care ocupa locul Vanessei.Si uite asa remarca mea cum ca sotii lor erau atenti la conversatie cade.
-E Silvya iubita lui Eric,a prezentat-o mai devreme.-I-am raspuns privind-o pe Silvya care se incrunta putin datorita intrebarilor puse de Vanessa.
-De unde a mai cules-o fi-miu` si pe asta?-Intreba.L-am privit si am vazut ca se incruntase.Eram oarecum amuzata,deoarece modul lui de a vorbi nu era unul la care sa te astepti de la o persoana de genul sau.
Cum spuneam,m-am abtinut sa nu rad.
-Adica uita-te la ea...e atat de mirata de intrebarile pe care i le pune Vanessa de parca...
De data asta nu m-am mai putut abtine,si mi-a scapat un chicot.
Aaron vazand asta zambi.
-Si,Silvya cu ce te ocupi?-Intreba Vanessa extrem de interesata.Si nu numai ea,din expresiile celorlalti deduceam acelas lucru.
Acum e acum!Sper sa nu rabufnesc in hohote de ras.
-Aaa,pai...-Incepu fastacindu-se .Isi intoarse privirea spre Eric cautand ajutor.
-Mama,ce ar fi sa...va cant ceva?
Fata Vanessei se lumina.
-Asta e o ideea geniala.Nu te-am mai auzit cantand de foarte mult timp.
Eric ii zambi apoi se ridica.
-Sa fie ceva de Craciun?-Intreba
-Da.-Ii raspunse mama sa.
Eric merse si lua in scaun de la masa,apoi dintr-un colt scoase o chitara, se aseza pe scaun si adopta o fata ganditoare,iar dupa o jumatate de minut in aer incepura sa pluteasca primele acorduri.
-Nu e ceva foarte traditional.-Anunta Eric,apoi incepu sa cante.

Shake up the happiness

Wake up the happiness

Shake up the happiness

It's Christmas time

There's a story that I was told

And I wanna tell the world

Before I get to old

And don't remember it

So let's December it

And reassemble it oh yeah

Once upon a time in a town like this

A little girl made a great big wish

To fill the world full of happiness

And be on Santa's magic list

Shake it up

Shake up the happiness

Wake it up

Wake up the happiness

Come on y'all

It's Christmas time

Ho, Ho, Ho

Ho, Ho, Ho

It's Christmas time

At the same time miles away

A little boy made a wish that day

That the world would be okay

And Santa Claus would hear him say

I got dreams and I got love

I got my feet on the ground

And family above

Can you send some happiness?

With my best to the rest

Of the people of the East and the West And

Maybe every once in a while you

Get my grandma a reason to smile

Tis the season of smile

It's cold but we'll be freezing in style

Let me meet a girl one day that

Wants to spread some love this way

We can let our souls run free and

She can open some happiness with me

Shake it up

Shake up the happiness

Wake it up!

Wake up the happiness.

Come on y'all!

It's Christmas time;

Shake it up!

Shake up the happiness

Wake it up!

Wake up the happiness

Come on y'all!

It's Christmas time.

I know you're out there

I hear your reindeer

I see the snowing

Your boots have been.

I'm gonna show them

So they will know then

Then love will grow in...

Than to live again!

Shake it up!

Shake up the happiness

Wake it up!

Wake up the happiness

Come on y'all!

It's Christmas time.

Shake it up!

Shake up the happiness

Wake it up!

Wake up the happiness

Come on y'all!

It's Christmas time.

Terminand de cantat l-am aplaudat,Maya cu cel mai mare foc deoarece era pentru prima data cand il auzea cantand. Eric ne zambi apoi lasand chitara langa scaun se intoarse pe canapea langa Silvya.

De cum complimentele privind felul cum interpretase Eric melodia au luat sfarsit,Vanessa o asalta din nou cu intrebari pe Sylvia.

Ascultam cu totii raspunsurile Silvyei cand atentia mi-a fost distrasa de Aaron.

-Fata asta e tuta rau.-Afirma

M-am abtinut din nou sa nu rad.M-am intors spre el privindu-l.

-Asa e Silvya...mai speciala.

-O,draga mea nu incerca sa fi politicoasa.Nu e nimic special la ea. In primul rand nu are habar sa vorbeasca,in al doilea rand se imbraca ca o prostituata.

Omul asta ma surprindea din ce in ce mai mult.

-Nu pot sa nu va dau dreptate.E o fire destul de dificila.Pot spune ,cu sinceritate,ca nu suntem cele mai bune prietene.

Aaron imi zambi.

-O,am uitata sa te intreb draga.Ce varsta ai?-Intreba Vanessa zambind.

-21.

-O,esti de aceeasi varsta cu Soll!-Exclama intorcandu-se si privindu-ma,atragand dupa ea si privirile celorlalti.

Silvya imi arunca o privire urata,eu am zambit.

-Si ai planuri serioase pentru viitor.

-O,sigur. Il iubesc foarte mult pe Eric si abia astept sa ne casatorim.Eric e putin mai rusinos,de aceea nu mi-a propus inca sa fiu sotia lui.

Biata fata fara minte!

-Biata fata fara minte!-Spuse Aaron de langa mine ca si cum mi-ar fi citit gandurile.-Are visuri mari...care nu se vor implinii niciodata...bine daca nu face Eric prostia si ma pricoseste cu un nepot mai devreme.Caci daca ar fi sa se intample asa eu insumi l-as tara la altar.O responsabilitate e o responsabilitate.

La faza cu nepotul m-am tensionat,si nu stiu de ce.

-Nu cred ca Eric e atat de neglijent incat sa se lege la cap cu asa ceva,mai ales ca aici e vorba de Silvya.

-Sa speram ca nu e.-Spuse

-Oricum la cat o stiu eu pe Silvya ar fi in stare sa spuna ca e insarcinata cu Eric,desi copilul nu ar fi al lui.-Am spus luandu-ma gura pe dinainte.

Aaron facu ochii mari in timp ce ma privea.Cum pot fi atat de proasta?!Ahh,la naiba! Cum mai ies eu din asta?

-Daca ma gandesc mai bine...nu ar fi capabila de asa ceva.Are totusi ratiune.

-Sa speram.Aaa,Soll am uitat sa te intreb.Fetita aceea e a surorii tale ,nu?

-Da. E Maya,fiica surorii mele.

-E foarte simpatica.Ce varsta are?

-3 ani.

Ii smteam privirea fixata asupra mea.

-3 ani...zise ganditor.Nu prea seamana cu sora ta...si nici cu sotul ei.Aduce mai mult cu...

M-am intors brusc spre el facandu-l sa se opreasca.

-Ma tem ca trebuie sa va intrerup.

-Dar nu stiai ce vroiam sa spun...

-Vroiati sa spuneti ca seamana mai mult cu mine si oarecum cu Eric,ma insel?

-Nu,dar...

-Va voi intrerupe din nou,si pentru asta va rog sa ma scuzati.Dar daca Maya ar fi fost fiica mea si a lui Eric nu i-as fi ascuns adevarul despre ea...-Aaron ma privi intens observand ca nu eram chiar sigura.

-Ei bine,poate as fi facut-o, avand in vedere ceea ce s-a intamplat in urma cu 3 ani. Si chiar daca ar fi fost asa nu mi-as fi dat copilul in grija surorii mele care este mai mica cu doi ani decat mine. Stiu ca mi-ar fi fost greu,insa as fi acceptat destinul asa cum este si as fi muncit ca sa imi cresc copilul. Si sa va mai spun ceva.Chiar daca o iubesc foarte mult pe Maya ma bucur ca nu este copilul meu si al lui Eric,deoarece un copil rezultat in urma unui viol ar fi fost...-Vocea incepu sa imi tremure.

-Soll...-Aaron vru sa imi puna mana pe umar.Se pare ca atarasesem atentia bunicii si a mamei deoarece se uitau la mine.

-Va rog sa ma scuzati!-Am spus apoi m-am ridicat brusc in picioare si am iesit din living aproape alergand.

Am intrat in biroul,in care fusesem si mai devreme.Am inchis usa in urma mea si mi-am trecut nervoasa mana prin par,apoi mi-am muscat buza incercand sa nu plang.De ce ma tot urmaresc amintirile astea?De ce nu le pot uita?Am respirat adanc.Usa biroului se deschise.

-Soll...-Spuse aproape soptind Vanessa.

M-am intors cu fata spre ea.

-Ce s-a intamplat?-Ma intreba ingrijorata

-Nimic.Sunt bine.-Am spus respirand adanc.Pune-ti masca la loc Solagee!

-Imi cer iertare in numele sotului meu,este mai insitent de fel.Nu stiu ce ti-a spus dar...

-Nu are importanta.Oricum nu ma simteam bine.Am fost intr-un continuu stres zilele astea.

Vanessa imi zambi calduros apoi facu cativa pasi spre mine.

-Haide,Eric a anuntat ca se serveste sampanie!

I-am zambit apoi am mers,iar cand am ajuns in dreptul ei m-am oprit.

-Multumesc!-Am spus,iar apoi am iesit impreuna din birou.

Cand am revenit,atmosfera din living se schimbase.Toata lumea era fericita in timp ce sorbea sampanie din pahare de cristal. Un pahar aparu in fata mea. Mi-am ridicat privirea si l-am intalnit pe Aaron.

-Multumesc!-I-am spus luand paharul.

-Imi pare rau ca te-am suparat!Nu am stiut...

-Nu este nimic.-I-am zambit

Inca avand paharele cu sampanie in maini ne-am asezat cu  totii,pornind alte discutii.

Am vazut-o pe Jessica ridicandu-se,avand-o pe Maya care dormea,in brate. Remus o urma.

-Unde mergeti?-Ii intreba Eric.

-Acasa sa o culcam pe Maya.A fost o sera minunata,multumim!-Ii zambi Jessica

-Aaa,am uitat sa va spun.Eu impreuna,cu parintii mei,am aranjat ca in aceasta seara sa dormiti aici.Sus sunt pregatite dormitoarele pentru voi.-Ne anunta zambind

O,cred ca glumesti!

~*~*~*~*~*~*~*~

Prin intermediul acestei note de autor,imi permit sa va urez un An Nou Fericit,plin de bucurii si de impliniri!

Acesta este ultimul capitol din acest an,asa ca ne auzim anul viitor cu bine.

Va pup si va multumesc ca imi cititi ficul! :*

Capitolul 44

Capitolul 44

PVS.

Doua saptmanai mai tarziu.

Stateam ghemuita langa pat,strangandu-mi genunchii cu bratele.Incercam sa uit,dar nu puteam.De fiecare data cand incercam sa ma gandesc la altceva amintirile acelea mi se
revarsau cu brutalitate in minte.Era dureros si frustrant.Si plangeam,plangeam pentru ca eram neputincioasa in fata durerii.Nu ma puteam lupta cu ea.Mereu am zis ca sunt o luptatoare,
insa m-am inselat. Sunt slaba...
De...Eric nu mai stiu absolut nimic.Nimeni nu vorbea despre cele intamplate. Asa ca Eric putea sa isi fi revenit,iar acum sa fie bine mersi distrandu-se cu cine stie ce curva. Dar eu? Eu ce fac? Eu de
ce sufer ca proasta? De ce stau aici cu draperiile trase,pe intuneric plangand ca o proasta? De ce fac asta? De ce nu pot merge mai departe? De ce nu pot ridica mandra capul si sa pasesc increzatoare la lumina soarelui?
Prea multe intrebari...toate fara raspuns...
Un ciocanit silentios s-a auzit la usa.Nu am raspuns. In ultimele doua saptamani au batut multe persoane la usa mea si nu le-am raspuns. Usa se deschise si se inchise.Nu m-am uitat sa vad cine era...
-Soll...-Se auzi vocea blanda a mamei.
Nu i-am raspuns.
-Ti-am adus un ceai.-Zise apoi merse spre masa lasa ceaiul si veni in fata mea,lasandu-se la acelasi nivel cu mine.
Mi-am ridicat incet privirea si am intalnit o privire calda.Brusc ma imbratisa.I-am raspuns la imbratisare,punandu-mi capul pe umarul sau.
-Copila mea...-Sopti apoi despartindu-se incet ma saruta pe frunte.
Se aseza langa mine si ma trase in bratele sale,oferindu-mi un sentiment de protectie,exact ca atunci cand eram copil. Mi-am lasat capul pe pieptul sau si am respirat adanc.Aceasta ma mangaie incet pe par si apoi ma
saruta pe crestet.
-Mi-e dor de vremea cand eram copil...nu avem nici o grija.-Am oftat
-Erai atat de dragalasa cand erai mica. Atat de dulce,incat oricine te-ar fi iubit de la prima vedere.-Continua sa ma mangaie pe par.
-Am facut vreun rau cuiva cand eram mica?-Am intrebat mai mult in soapta.
-Intotdeauna ai fost o fetita cuminte si ascultatoare...
-Atunci de ce sufar?-Am intrebat mai mult pentru mine.-Ma doare mama...ma doare atat de tare incat nu stiu cat voi mai rezista.-Am inceput din nou sa plang
Mama ma imbratisa strans.
-Totul va trece scumpo...totul va trece-Zise incet.

PVL

-Matusa l-ai convins pe Eric sa manance?-Am intrebat-o in timp ce cobora scarile.
-Nu...-Avea o expresie obosita si distrusa.
Veni si se aseza langa mine pe canapea.
-Nu stiu ce sa fac Luana...pur si simplu nu stiu.Sunt o mama groaznica! Imi vad copilul suferind si nu stiu ce sa fac ca sa ii alin durerea-Incepu sa planga.
Am imbratisat-o.
-Nu esti o mama groaznica.Esti o mama grozava.Eric are nevoie de tine acum,si esti aici.
Se desparti de mine si isi sterse lacrimile.
-Nu vrea sa manance Luana...ce ne vom face?
-Totul va trece...-Am soptit

PVE.

Stateam si priveam afara...vantul sufla slab,iar cerul era acoperit de nori...la fel cum era acoperit si sufletul meu de tristete.Sau mai bine spus nu avea cum sa fie acoperit,pentru ca nu mai avem...un om fara suflet,crud si orb.Orb
fiindca nu a vazut ceea ce era adevarat la timpul respectiv. Ma doare...simteam un gol in locul inimii.Incercam sa nu ma gandesc ,insa nu reuseam.Era ca si cum as visa ca sunt in cadere si imi doream cu disperare sa ma apuc de ceva,
dar nu aveam de ce. Totul in jurul meu era rece.Ma simteam obosit.Obosit de toate astea.Obosit sa mai lupt.Sa ma lupt cu o asemenea povara.Era prea mult pentru mine.Mereu mi-am zis ca sunt puternic,insa acum imi dau seama ca nu este asa.
M-am ridicat din pat si apoi luandu-mi  geaca am coborat la parter.
-Eric,unde te duci?-Am auzit-o pe mama intrebandu-ma cand eram langa usa de la intrare.
Nu i-am raspuns doar am deschis usa si am alergat pana in garaj de unde am pornit in viteza. Ajungand pe  sosea am apasat cu putere pedala de acceleratie,depasind o multime de masini.
-Nu mai rezist.-Am spus.Trebuie sa scap cumva de suferinta asta.
Am marit viteza apoi am depasit o alta masina,ramanand pe contrasens. Din fata venea o masina,care incepuse sa claxoneze violent vazand ca nu intru pe banda mea.Asta este...aici e sfarsitul.Eram la 50 de metri distanta de moarte...
Mi-am strans ochii cu putere apoi am virat de volan ajungand din nou pe banda mea. Am tras apoi pe dreapta si punandu-mi capul pe volan am inceput sa plang.
-Nu pot! Pur si simplu nu pot!-Am exclamat
Nu stiu cat timp trecuse,insa reusisem sa imi stapanesc plansul.Mi-am pus capul pe tetiera scaunului si am inchis ochii.Imediat o fata zambitoare mi-a aparut in minte....fata ei...zambetul ei.Zambetul ei inocent,vesel si contagios...Mi-am strans ochii cu putere incercand
sa fac imaginea sa dispara.Fara succes. I-am deschis brusc si mi-am pus mainile in cap,tragandu-ma de par. E fara scapare.Sunt blocat in cosmarul asta si nu e nici o iesire,nici o solutie sa mai simplific durerea... Am doua variante.Prima,suport durerea asta care ma ucide incet
sau a doua,aleg moartea si scap mai repede de durere.Rezultatul e acelas,numai ca ajung la el in moduri diferite.
-Moartea nu....-Am murmurat traganduma mai tare de par.
Nu pot sa imi iau viata...pur si simplu nu pot. Merit sa sufar....o,si cat o merit! Merit asta pentru ca am fost orb si prost si idiot si gelos...merit sa ma zvarcolesc din cauza durerii ,sa nu pot sa respir din cauza ei. Fiecare pas care il fac sa ma doara,orice lucru pe care il vad sa imi trezeasca amintiri dureroase.
Mai simplu,merit ceea ce mi se intampla.Merit asta si mult mai mult.Sunt constient,insa nu stiu cat pot rezista la toate acestea.
As vrea sa tip,sa urlu neincetat,dar nu pot....Trebuie sa...fac ceva.Stiu ca nu voi putea scapa de durere,insa nu as putea rezista sa ma intalnesc acum cu Soll si sa ii vad privirea plina de ura si de repros..Nu...nu as suporta...ar fi prea mult.
-Trebuie sa plec de aici...-Cuvintele mi-ai iesit ca o soapta,nici nu eram sigur daca le spusesem cu voce tare sau nu,insa stiam ca in mintea mea fusesera intiparite.
Am pornit masina si am facut cale intoarsa,indreptandu-ma din nou spre casa.Ajungand aici am lasat masina parcata in afara curtii si am intrat grabit. De cum am pus piciorul in casa am fost asaltat de mama,de tata ,de Luana,Andrewi,Zack si Ali. Nu intelegeam tot ce spun pentru ca nu ii ascultam,nu ii puteam asculta.
Parcurgeam grabit livingul,acestia plimbandu-se dupa mine si tinandu-mi,din ceea ce auzeam,predici care mai decare mai lungi ,predici la care se adaugau si intrebari de genul "Unde ai fost? Ce ai facut? " Am inceput sa urc scarile si ajungand in fata camerei mele,am deschis usa si am trantit-o in urma mea incuind-o. Imediat au inceput sa se
auda batai in aceasta si incercari de a fi deschisa.Am luat o valiza si am azvarlit-o pe pat,apoi am aruncat in ea niste,haine si alte lucru care mi-ar fi utile. Dupa ce am inchis fermoarul acesteia  mi-am luat telefonul si am deschis usa,dincolo de aceasta,fiind asteptat de ceilalti. Acestia m-au privit,apoi au privit valiza din mana mea. Am trecut la fel de grabit pe langa el,si am coborat scarile in graba.
Cand sa pun mana pe clanta usii de la intrare:
-Eric!-Se auzi vocea mamei
M-am intors incet si am privit-o. Se afla la baza scarilor.Parcurse distanta dintre noi si ajungand in fata mea zise:
-Unde te duci?-Ma intreba analizandu-mi atent fata.
Am privit in alta parte.Ofta cu putere.
-Sunt mama ta Eric,macar acest drept il am.
Am oftat apoi mi-am luat valiza si am iesit din casa. Am pus bagajul in portbagaj,apoi urcand la volan am pornit in viteza.Am scos telefonul din buzunar si am cautat un numar de telefon.De indata ce l-am gasit am apelat.Persoana pe care am apelat-o a raspuns.
-Pregateste avionul!-Am zis apoi am inchis si am bagat telefonul la loc in buzunar.
Nu stiu daca este bine ceea ce voi face,insa trebuie sa ma indepartez.Sunt sigur ca locul in care voi merge nu imi va alunga durerea,ba mai mult mi-o va amplifica,insa simt ca trebuie sa merg acolo. Trebuie sa infrunt mai intai  trecutul si apoi prezentul.Trebuie fiindca altfel voi innebuni.Am ajuns la aeroport si m-am imbarcat degraba apoi am decolat.
Drumul a fost unul...scurt.Mult prea scurt pentru mine.Dupa ce am coborat din avion m-am indreptat spre taxi-ul ce ma astepta.Nu avem mult de mers,asa ca in aproximativ 2 ore si jumatate ma aflam fata in fata cu trecutul. Am privit cladirea,care era exact asa cum mi-o aminteam,apoi am inaintat cu pasi domoli spre ea. Am apasat incet clanta si am pasit in interior.Facand cativa pasi am dat nas in nas cu o femeie...
care arata familiar.Aceasta vazandu-ma scapa din mana cele cateva produse de curatenie.
-Domnule...nu m-au anuntat ca veniti,iertati-ma!-Spuse aceasta privindu-ma ca si cum nu as fi fost real.
-Asta pentru ca nu stie nimeni.-Am soptit apoi  am trecut pe langa ea si am urcat la etaj. Ajungand in fata dormitorului...fostului meu dormitor m-am oprit. Nu pot...nu am curajul...NU! Mi-am stras ochii cu putere apoi am atins clanta.Inca avand ochii inchisi am deschis incet usa si am pasit inauntru apoi am deschis ochii. De indata ce am facut acest lucru un uragan de amintiri m-a invaluit.Camera era excat asa cum o lasesem...
plina de durere si de suferinta...nu se schimbase nimic. Am inchis usa in urma mea si odata cu acest gest mi-am amintit cum inchisesem usa in seara aceea.Am inaintat incet analizand camera. M-am asezat pe pat si am privit langa mine. Intr-un moment o vadeam pe Soll zambind si intinzandu-se sa ma sarute,iar in celalat o vedeam plangand si implorand sa ii dau drumul.M-am lasat pe spate si un parfum cunoscut mi-a invadat mirosul...
-Cum am putut sa imi bat joc de dragostea ta in felul asta?-Am intrebat soptind in timp ce atingeam perna pe care,odata,dormise ea.Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji.
***
-Deci imi raspunzi azi?-Am tipat
-Eric...nu e ceea ce crezi...m-m-a obligat sa il sarut.
-Ti-am zis sa imi raspunzi! Zi,de ce m-ai tradat? Eu nu iti eram suficient? Dar ce vorbesc cine stie de cand te vezi cu el. Poate saracul baiat nu are nici o vina. Te intalneai cu amandoi in acelasi timp? Raspunde!
Am apucat-o de incheieturile mainilor si am izbit-o de perete.
-Nu...t-te-am t-tradat...-Reusi sa spuna
-Ooo,te rog! Ai vrea sa te cred?Stiu bine ca am vazut!-Am tipat din nou

Am tresarit,ridicandu-ma imediat in sezut.Mi-am dus mana la frunte...era uda. Transpirasem...Un cosmar...inca un cosmar.
Acum stiu ca ceea ce am vazut nu a fost real...a fost o farsa. O farsa nenorocita care m-a distrus,dar nu asta conteaza. Pe mine m-a distrus pe sfert la momentul acela,insa pe ea am distrus-o eu in intregime.M-am ridicat din pat si m-am dus la dus. Pana si dusul era dureros...imi aducea o multime de amintiri. Cand am iesit dn baie am dat nas in nas cu bunica. Aceasta veni si ma imbratisa,netinand cont ca eram aproape dezbracat,purtand doar un prosop
si pe deasupra mai eram si ud.
-Eric,scumpule ce ma bucur sa te vad!-Spuse strangandu-ma mai tare in brate.
Imbratisarea luand sfarsit se dadu inapoi putin si ma privi.
Arata exact asa cum mi-o aminteam,parea ca nu trecuse nici o zi.
-Ohh,cat esti de frumos!-Exclama apoi ma imbratisa din nou.
Despartindu-se de mine spuse:
-De ce nu m-ai anuntat ca vi?
Am oftat.
Expresia sa se schimba imediat.
-Am vorbit cu Vanessa zilele trecute.
Am incercat sa privesc in alta parte.
-Imi pare rau scumpule.-Zise atingandu-mi fata.-Nu stiam...ca s-a intamplat asa ceva. Desi nu pot intelege cum s-a putut intampla...pareati fericiti.
Am zambit slab apoi am mers spre valiza care se afla pe pat. Am scos ceva de imbracat.
-Eu nu te invinovatesc.-Spuse dupa cateva clipe de liniste
M-am intors si am privit-o.
-A fost doar vina mea.-Am murmurat
-Oo,scumpule nu spune asta!Nu a fost vina ta!-Tonul sau era unul bland in timp ce inainta spre mine.
-Ba a fost!-Am exclamat- A fost doar vina mea.Am fost un prost...am fost orb! Mi-am distrus viata,dar asta conteaza cel mai putin.Ceea ce conteaza cu adevarat e ca i-am distrus viata.Nu am avut incredere in ea! am fost...sunt un monstru!-Am zis in timp ce cateva lacrimi curgeau din ochii mei.
Bunica veni si ma imbratisa.
-Nu spune asta Eric.Nu e adevarat.-Imi sterse lacrimile.
-E adevarat.Nu am vazut decat suferinta mea bunico.Nu am vazut cat de mult a suferit...nu mi-a pasat in momentul ala la ce o supuneam.
-Eric...
-Cand sunt aici-Am aratat spre camera- e ca si cum as trai totul din nou.Si e dureros...ma sfarsie.Ma distruge incet.
Imi mangaie fata.
-Atunci de ce ai venit aici?-Intreba bland.
-Ca sa infrunt trecutul,pentru a putea infrunta mai apoi prezentul.Acolo simteam ca innebunesc.Simteam cum cad intr-un abis din care nu mai puteam iesi. Simteam ca innebunesc la fel ca...-M-am oprit brusc
Bunica ma imbratisa,iar eu am inceput sa plang.
-Imi pare rau bunico! Imi pare rau pentru ce i-am facut,pentru ce ne-am facut!Aveam totul,absolut totul,insa eu am distrus basmul ala...Simt ca nu mai am aer...simt ca nu mai am nici un rost. Imi doresc sa mor...sa se termine odata.
Bunica ma privi .
-Niciodata sa nu mai spui asta! Asculta la mine:"Dumnezeu ne-a dat viata,si numai el are voie sa o ia." Ai inteles? Nu ai voie sa faci asemenea prosti. Nu realizezi cata suferinta ai provoca daca ai face asa ceva?Mama ta,tatal tau,eu ,totii prietenii tai,verisoara ta...chiar si Soll. Nici sa nu te gandesti la asa ceva!
Trecu un moment de liniste apoi vorbi din nou.
-Sa nu crezi ca vei rezolva ceva daca faci asa ceva. Stiu ca...Soll a incercat asta. Stiu tot ce a facut. Mi s-a parut o gresala si inca o consider o greseala. Ti-am spus de ce. -Ma imbratisa din nou.
-Te iubesc!-Imi sopti
-Si eu!-I-am zis imbratisand-o.
 ~O luna mai tarziu.

Stateam pe pat si priveam afara cum cateva frunze ratacite se lasau purtate de vantul rece al sfarsitului de toamna.O luna...atat trecuse de cand ma indepartasem de tot ce insemna...prezent.Incercam sa traiesc in trecut.Sa pun cap la cap fiecare greseala si fiecare gest facut atunci. Facand aceste lucruri era ca si cum imi taiam pielea in anumite portiuni,iar apoi presaram sare peste ranile sangerande. Ma durea sa retraiesc toata acele lucruri,dar intr-un fel ma ajuta.
Invatasem sa suport durerea si sa nu imi mai plang de mila.Dar cel mai important lucru,invatasem ceea ce imi spusese bunica: "Dumnezeu ne-a dat viata,si numai el are voie sa o ia." Aceste cuvinte ma ajutau sa inlatur anumite ganduri.
Cu mama nu mai vorbisem,nu prea vorbeam nici cu cei de aici. Suna in fiecare zi si o implora pe bunica sa ma convinga sa vorbesc cu ea. Ma durea si lucrul acesta,fiindca stiam ca ii provoc suferinta mamei. Si nu numai ei,tata era la fel,si Luana,si Zack,si Ali,pana si Andrew.Soll...la ea incercasem,dar nu reusisem in totalitate,sa nu ma mai gandesc in aceasta luna. Negandindu-ma la ea,cea din prezent,ma ajuta sa o vad si sa o inteleg mai bine pe cea din trecut.Poate suna ciudat,dar...
asa si este. Eram un nebun,stiam asta.Stiam ca nu sunt tocmai in apele mele.Aveam vedenii,aberam si chiar vorbeam singur. Ma impacasem cu toate,nu complet,dar o facusem in mare parte.
Cu toate ca ma simteam mai bine aici si invatasem sa traiesc in locul asta,stiam ca va trebui sa ma intorc.Urmau sarbatorile de iarna,asa ca nu ii puteam lasa singuri pe parintii mei. Bunica ma intelegea,o facea mai bine decat oricine. Avea un stil unic prin care  putea comunica cu mine,chiar daca nu vorbeam,ea stia ce vroiam.Un fapt ce ma va ajuta,este ca urma sa ma insoteasca in L.A. In ceea ce il priveste pe bunicul,il vedeam aproape zilnic,iar in zilele in care nu o faceam se datora faptului ca
era plecat cu treburi.Cand aflase ca bunica urma sa  mearga cu mine in L.A.a spus din prima clipa ca va veni si el. Erau niste bunici grozavi,si ii iubeam foarte mult.Regretam ca ii descoperisem atat de tarziu.
Desi eram aici de o luna,nu avusesem...curajul sa fac un lucru.Nu ma dusesem in casa bunicilor.Stiam ca trebuia sa o fac si pe asta,era pasul final,insa eram prea las.
~Trei saptamani mai tarziu.
Maine era Craciunul asa ca trebuia sa plecam. Am iesit din casa si dupa ce mi-am pus bagajul in masina bunicului m-am indreptat spre casa acestora. Am intrat fara sa mai bat la usa si i-am intalnit pe cei doi,care in acel moment isi ridicau bagajele de pe podea si se pregateau sa plece.
Bunica imi zambi.
-Suntem gata!-Spuse bunicul.
Au mers spre mine,eu in schimb am inceput sa merg spre scari. Cei doi nu au pus intrebari,in schimb am auzit usa deschizandu-se,semn ca ieseau din casa. Am continuat sa urc scarile si ajungand la etaj m-am indreptat spre fosta camera a lui Soll. Ajuns in fata usii ,am facut acelas gest pe care l-am facut si cu fostul meu dormiror si anume m-am oprit. Am respirat adanc. Nu fi las...e ultimul pas...ultimul lucru pe care trebuie sa il faci.Poate zici ca te simti mai bine,dar daca nu faci asta nu te vei mai simti...
Acum ori niciodata,mi-am zis apoi am apasat clanta si am intrat in camera. Un val de amintiri mi s-a revarsat in minte.Amintiri amuzante,placute in care eram cu totii aici si radeam in timp ce Soll il fugarea pe Andrew pentru o alta boacana facuta. In mai putin de doua secunde aceste amintiri au disparut.Ma aflam intr-un fel de transa.Am privit in jur si...
***
-Shh,linisteste-te.Totul o sa fie bine.-Luana o stranse in brate
-Nu Luana,nimic nu v-a mai fi bine de acum incolo.-Spuse plangand , despartindu-se putin de ea
-Nu vorbi asa,te rog. Linisteste-te!
-Nu pot Luana...cand imi aduc aminte...-Se arunca din nou in bratele Luanei.
-Te rog! Totul se v-a rezolva.Andrew s-a dus sa vorbeasca cu Eric sa vada daca stie ceva despre ce ai patit. Dar ce s-a intamplat?
-Eric...-Se ridica din pat agitata, plangand.
-Da Eric,el ar trebui sa stie ce s-a intamplat.-Se ridica si aceasta.
-Normal ca stie...doar el m-a adus in starea asta.-Izbucni si mai tare in plans
-Ce? Soll,spune-mi te rog,ce s-a intamplat!Cum adica el te-a adus in starea asta?
Suspina apoi spuse:
-Luana...Eric...Eric...-Alte lacrimi ii stinsera vocea
-Eric ce? Soll,te rog!-A rugat-o,teama fiind evidenta in gesturile sale.
-Eric...m-m-m-a...violat.-Cazu la picioarele Luanei plangand  si sprijinindu-si capul in palme.
Luana impietri.Parea ca nu ii vednea sa creada ceea ce i spunea.
-Soll!-Se lasa si ea in jos si ii  ridica capul.-Cum...cum s-a intamplat asa ceva?
-Aseara...d-dupa ce ai plecat tu...eu am ramas cu R-robert,iar el m-m-a satutat cu forta lipindu-ma d-de peretele cladirii. E-eric a vazut ce s-a intamplat s-si a inteles g-gresit. Cand...cand am ajuns acasa se comporta normal,dar...apoi a-a inceput chinul. Mai intai m-m-a jignit in toate felurile...a tipat la mine...apoi...a am incercat sa scap...insa nu am putut si s-a enervat si...mai tare...m-a lovit...apoi...-Nu mai putu continua deoarece lacrimile ii invadata fata si o lua strans in brate.
***
Am tresarit,iesind din acea stare.Am privit imediat patul...totul fusese doar o iluzie...dar parea atat de real! Modul in care...se intamplasera toata acele lucruri,felul in care fusese atunci,felul cum povestise cele intamplate ma omorau...nu stiu de cata durere voi mai avea parte...presimt ca nu va fi putina.Nu spun ca nu o merit,o merit din plin chiar,dar... Mi-am scuturat violent capul,inlaturand in acelas timp si lacrimile care imi cursesera pe fata. Oare mai am lacrimi? Am iesit din camera,apoi am coborat scarile si in cele din urma
mi-am ocupat locul pe bancheta din spate a masinii bunicului.
-Eric,esti bine?-Ma intreba bunica,intorcandu-se si privindu-ma.Simteam si privirea bunicului asupra mea.
Pentru mine nu mai exista bine...
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~
Voi incepe cu scuzele...Imi pare atat de rau ca nu am mai postat!Nici nu pot da un motiv plauzibil pentru care nu am mai scris.Cel mai...bun ar fi,spre rusinea mea,lipsa de inspiratie.Este adevarat ca am luat o pauza cam lunga si mi-am iesit din mana.Nu mai scriu cum scriam alta data.Erau vremuri cand pur si simplu imi pluteau mainile pe tastatura...eram ca un robot.Acum,insa,trebuie sa ma gandesc mai mult la ideea principala,iar mai apoi sa o dezvolt. De unde mai pun ca acum e si mai greu de scris.Poveste a capatat alte aspecte si alte detalii si e mai complicat...
Oricum...sarind peste asta. Vreau sa le multumesc tuturor celor care imi citesc ficul! Sunteti minunate!  Eu pentru voi scriu asa ca va multumesc din suflet! :*
Sper sa va placa micutul meu cadou de Craciun,facut cam tarziu ce-i drept.
In incheiere va urez un Craciun splendid alaturi de cei dragi,o multime de impliniri,sanatate si multa fericire!
P.s. Le multumesc celor care mi-au lasat urari pe blog! Si ii multumesc in special uni persoane care mi-a nominalizat blogul la "Blog of the Year 2012" :* Asta da cadou... :)) Multumesc!:*
http://makethisgoonforever.wordpress.com/2012/12/24/blog-of-the-year-2012-award/

Capitolul 43

Capitolul 43

PVS.

Am alergat pana l-a masina si intrand in aceasta,lacrimile mi-au inundat din nou fata. Doare...dupa atata timp inca doare.Si nu e o durere nesemnificativa,e o durere care ma macina,
ma macina incet ,distrugandu-ma.Am vazut suferinta in ochii lui ,am vazut durerea,am vazut regretul.L-am vazut plangand. De ce nu ma pot bucura? De ce nu pot zambi pur si simplu stiind ca si el sufera acum?
Ca traieste clipe groaznice,pe care le merita din plin. De ce nu ma pot bucura de asta? De ce in loc sa fiu fericita ma simt distrusa stiind ca sufera?
Am pus capul pe volan,lasandu-mi sentimentele libere. Plangeam...plangeam cum nu o mai facusem de mult. Plangeam exact cum o facusem cu 3 ani in urma.Insa inima era cea care plangea mai mult.Simteam ca dispar
picatura cu picatura.Vreau sa fiu vesela.Vreau sa zambesc...exact cum o faceam in primii ani de liceu. Vreau sa dau timpul inapoi pentru ami recapata viata,pentru ca ceea ce traiesc acum nu e viata.E o piesa de teatru in care eu
joc rolul principal.O piesa de teatru proasta si oarecum comica,in care orice as incerca sa fac se intoarce apoi impotriva mea.
Te urasc Eric! Te urasc! Si in acelasi timp ma urasc si pe mine fiindca am facut greseala sa ma indragostesc de tine.De ce nu am putut gandi cu creierul nu cu inima? De ce?
Mi-am ridicat capul de pe volan si mi-am dat parul,care mi se lipise de fata,pe spate.
Totusi nu regret...nu regret ca te-am cunoscut si ca am fost impreuna.Pentru ca momentele petrecute impreuna au fost cele mai frumoase.Insa am inceput sa realizez acum ceva timp,si realizez si acum ca nu merita. Momentele frumoase sunt
minuscule in comparatie cu suferinta pe care am indurat-o. De ce a trebuit sa platesc asa? Am facut atat de mult rau? Am fost atat de rea?
Am cautat dupa cheie prin geanta si gasind-o am pornit spre casa. La drum nu am fost atenta catusi de putin,incercam sa imi golesc mintea... Am parcat in fata casei apoi am mers spre aceasta,hotarata ca restul zilei sa mi-l petrec incercand sa
imi limpezesc gandurile. Intrand am dat peste Luana care ma astepta. Cand ma vazu ochii i se deschisera larg,ceea ce imi dadea de inteles ca aratam...oribil.
-Soll...
-Da?-Am zis mergand spre scari.
Nu mai zise nimic.
-Da,a aflat.-I-am raspuns stiind deja ceea ce dorea sa intrebe,insa nu avea curajul.
Privirea Luanei se schimba in una preocupata.
Mi-am aruncat geanta pe canapea.
-Dupa atata timp am lasat mastile la o parte,aratandu-ne cu adevarat personalitatile. Am vazut suferinta in ochii lui...am vazut regret. L-am vazut plangand Luana. Si ar trebui -Am suspinat,lacrimile incepand sa imi curga pe fata.-sa ma bucur pentru ca in
sfarsit sufera si el,insa nu pot.Cand ma gandesc ca sufera ma doare de mii de ori mai mult.-Mi-am dus mana la frunte in timp ce plangeam.
Luana ma imbratisa strans.

PVE.

Parfumul ei ramasese in camera,mireasma acestuia arzandu-ma. Simtem cum ard pe interior...incet si dureros. Simteam cum ma macin...cum ma sting incet. Nu am crezut ca voi suferi vreodata atat...Merit,merit toata suferinta asta. Ceea ce am facut...a fost inuman.
M-am lasat manipulat de furie ,iar rezultatul a fost si este unul dezastruos. Mi-as dorii ca acum cand sufer eu,ea sa fie in sfarsit fericita,insa stiu ca sufera si tocmai de aceea ma doare de mii de ori mai mult. Cum am putut fi atat de orb? Cum...
***
Am deschis usa si am intrat.Am clipit de mai multe ori incercand sa ma obisnuiesc mai repede cu lumina puternica. Totul era alb. Am inchis usa in urma mea. Era atat de liniste...De odata s-a auzit un suspin din partea cealalta a camerei. M-am intors spre sursa zgomotului si am intalnit
o persoana care statea asezata pe podea,isi strangea genunchii cu bratele,iar capul il avea asezat pe aceasta. Am inaintat spre acea persoana. Cascada de par blond ma impiedica sa vad cine era. Fata plangea...si plangea foarte tare. Mi se rupea inima vazand-o asa. Ajungand in fata ei,aceasta imi simti prezenta si
isi ridica privirea. Inima mi s-a oprit in loc...era Soll... dar de ce plangea? Am intins mana spre ea...
-Nu!Lasa-ma!-Tipa incepand sa palanga si mai tare.
Am ramas impietrit privind-o. Se uita la mine ca si cum as fi cel mai rau om de pe planeta.
-Soll,iubito...-Am zis incet
-Nu! Te rog! Te rog nu imi face rau!-Ma privi cu frica.-Te rog!
-Soll,nu ti-as face rau niciodata.
-Minti...minti! Te-ai razbunat pe mine. Ai zis ca te-am inselat cu Robert...-Zise parca in transa in timp ce se legana in fata si in spate.
O lacrima mi-a curs pe obraz...ma durea sa o vad asa...nu,nu ma durea.Ma distrugea fizic si psihic! Ma termina pur si simplu!
-Te-am iubit Eric...de ce nu m-ai crezut cand ti-am spus asta? De ce m-ai lovit? De ce m-ai violat?Atat de rea am fost incat sa merit asta?-Intreba ,insa nu ma intreba pe mine.Era un monolog.
M-am lasat in jos ajungand la acelas nivel cu ea.
-Mi-am dorit doar  sa fim fericiti.Visam ca vom fi impreuna mereu...ca ne vom casatori...ca vom avea copii care vor alerga in jurul nostru prin casa.-Zambi neiesind din acea stare.
Am inceput sa plang...nemaifiind nevoit in acest fel sa ma abtin. Si eu imi doream acelasi lucru...
-Ce voi face eu fara tine? Ce voi face eu fara inima mea? Ai luat-o cu tine acolo... Oare esti fericit sau regreti macar putin ceea ce ai facut? Oare te mai gandesti la mine sau deja m-ai uitat si ai gasit pe altcineva?

Am tresarit ridicandu-ma in sezut.Am privit in jur...fusese doar un vis.Un vis mult prea real,atat de real incat plangeam. Nu dupa mult timp plansul meu se transforma in hohote.
-Nu,nu am gasit pe nimeni...-Am spus printre lacrimi
M-am ridicat din pat si m-am dus la dus.Am lasat apa sa imi limpezeasca mintea...sau asa speram ca va face,pentru ca era imposibil sa am o minte limpede in astfel de momente...In ceea ce privea visul de mai devreme...imi era frica sa mi-l amintesc,desi nu il uitasem,si nici nu cred ca o voi putea face vreodata. Din ceea ce
spusese Soll...imi era mai mult decat clar de unde era acea scena...Visul fusese ca si cum ma aflasem acolo la momentul respectiv.Una fusesera spusele lui Soll si alta fusese sa vad  cu ochii mei. Innebunise...innebunise din cauza mea,din cauza faptelor mele.A faptelor mele egoiste!
Am iesit din baie si m-am schimbat apoi m-am asezat pe fotoliu.Am luat telefonul de langa mine,si am cautat o poza. O poza pe care nu ar fi trebuit sa o pastrez.Fusese facuta atunci cand eram la hotelul acela din Bucuresti,mai exact in ziua pe care ne-o petrecusem la piscina. Soll zambea...eu zambeam.Totul parea perfect.Si chiar era.
Eram niste copii,insa eram impreuna si nu mai aveam nevoie de nimic altceva.Traiam in lumea noastra construita pe iubire. Traiam intr-o lume de basm pe care eu am spulberat-o.Am atins partea pozei unde se afla Soll.
-Iarta-ma iubito...-Am soptit alte lacrimi curgandu-mi pe fata.
Am ramas privind poza...timpul parca oprindu-se in loc.In mintea mea incepea sa fie liniste...poate prea multa liniste,insa era bine. Singurul lucru la care ma gandeam era Soll...nimic altceva nu mai conta.

PVA.

Am plecat de la casa Luanei si a lui Soll,indreptandu-ma spre Eric. Ceea ce imi spusese Luana parea...ireal. Dupa atata timp adevarul iesise la iveala. Desi imi dorisem mereu acest lucru,acum incepeam sa cred ca mai bine nu mi-l doream. Totul era mult prea trist. O vazusem pe Soll si era distrusa...asa ca mi-e frica sa imi imaginez cum e Eric.
Trebuie totusi sa vad ce face...stiu ca ii e greu,ba nu! Ii e mult mai mult de atat. Il cunosc pe Eric de cand eram copil si stiu cat de urat poate reactiona la furie,insa la tristete...e de o suta de ori mai rau. Am parcat in fata casei si m-am indreptat direct spre camera lui. Ajungand in fata usii am batut,insa nu am primit niciun raspuns asa ca am intrat.
Eric statea pe fotoloiu si privea telefonul. M-am apropiat de el si am privit in directia in care se uita si el,dar nu am vazut nimic deoarece eranul era negru.
-Eric.-Am zis privindu-l.
Trasaturile ii erau impietrite.Parea ca se afla in transa.
-Eric.-Am spus din nou.
Si din nou nu am primit niciun raspuns. Felul cum statea si privea in gol,pentru ca telefonul era stins, imi aducea aminte de...Soll. Exact asa se comporta. Statea si privea in gol...Iar starea aceea a adus-o la nebunie. Oo,nu!
-Eric!-Am exclamat cu putere.
Nici macar nu se miscase...nici macar putin.
M-am aplecat si i-am tras incet telefonul din mana .Nu reactionase cu nimic. I-am pus mana pe umar...acelasi rezultat.
Am scos grabit telefonul meu din buzunar si am sunat-o pe Luana.
-Da?
-Luana,e Eric!
-Ce a facut?-Intreba pe un ton ingrijorat...aproape ingrozit de spaima.
-Nu stiu...sta. Pur si simplu sta si priveste in gol.Nu se misca...nu schiteaza niciun gest.
-Oo,nu!-Zise apoi se auzi o usa inchizandu-se.
-Imi aduce aminte de...-Am inceput.
-Stiu! Ajung in 5 minute.-Zise apoi incise.
M-am apropiat din nou de Eric. Arata de parca ar dormi,avea toate trasaturile relaxate.Singura diferenta era ca avea ochii deschisi.
-Eric!-Am spus pentru a treia oara.
Dupa cum promisese,Luana ajunse repede.Intrand asemanea unei furtuni in camera,isi arunca geanta pe pat si se opri in fata lui Eric.
-Eric!-Exclama.
-Am incercat si eu.Nu are niciun efect.
Se lasa la acelas nivel cu acesta apoi il privi atenta.
-Ooo,Dumnenezule e in soc!-Exclama speriata.
-Eric,uita-te la mine!Sunt Luana.-Spuse prinzandu-i fata in maini.
Neprimind niciun raspuns de la acesta Luana incepu sa planga. M-am apropiat si am luat-o in brate.
-Nu reactioneza Andrew!Nu reactioneaza!-Tipa in timp ce plangea si ma strangea in brate.

PVE.

O auzeam pe Luana plangand si zicand ca nu spun nimic...nu puteam sa spun...ceva ma oprea... M-am ridicat de pe fotoliu si m-am indreptat spre usa.Luana se desparti imediat de Andrew si se pozitiona in fata mea oprindu-ma inainte sa ajung la usa.
-Eric!-Spuse pe un ton trist.
Am privit-o.
-Eric spune ceva! Cum te simti?
Distrus...ma doare totul.Vreau sa mor...sa nu mai stiu de nimic...De ce? De ce nu am ascultat-o?
Am inceput sa plang apoi in urma unui impuls am imbratisat-o strans pe vara mea.Aceasta ma imbrati sa la randul sau si imi sopti ca totul va fi bine. Cat de insela.Nimic nu va mai fi bine de acum incolo.Totul va fi numai o mare de durere si suferinta...viata mea se va invarti in jurul acelei intamplari...
Luana se desparti incet de mine si ma privi.
-Haide sa te intinzi putin.-Spuse incepand sa mearga spre pat si luandu-ma dupa ea.
M-am asezat incet pe pat,si chiar in momentul acela usa se dechise pe ea intrand mama.Privirea ei se piroti asupra mea de cum pasi in camera.Veni in graba spre mine.
-Puiul meu,cum te simti?-Se aseza pe pat si imi lua mana in a sa.
Am respirat adanc...
-Eric...-Incepu apoi isi intoarse privirea spre Luana si vazandu-i expresia acesteia renunta la a mai continua.In schimb ma imbratisa strans.I-am raspuns la imbratisare. Aveam nevoie de asa ceva. Aveam nevoie de ea acum mai mult decat de orice. Era mama...si o iubeam. O iubeam foarte mult.
-Te iubesc!-Imi zise apoi despartindu-se putin se mine ma saruta pe frunte.
As fi vrut sa spun ca si eu simt acelasi lucru,dar nu puteam.
*~*~*~*~*~*~*~*~
Hey!
Dupa cum vedeti am postat capitolul 43. L-am scris acum o ora(cred). E scurt...Ba nu! E foarte scurt fata de celelalte. Nu prea are cine stie ce actiune...doar chestii la care v-ati fi asteptat.
Deoarece a trecut ceva timp de cand nu am mai postat,am zis sa ma opresc aici cu scrisul si sa continui in capitolul urmator.
Sper sa va placa si sa va lasati parerea.
Mult succes cu blogurile si bineinteles la scoala! :*

Capitolul 42

Hey! Ce mai faceti? Cum o mai duceti? :)
....
Dupa cum vedeti m-am gandit sa mai postez si eu. Va las sa descoperiti singuri ce am pregatit in acest capitol. Nu e un capitol prea grozav ,are multe "gauri". Totusi sper sa va placa si sa va lasati parerile prin comentarii. P.s. Scuzati greselile!
>:D< :*
*~*~*~*~*~*


Capitolul 42

PVE.

Am coborat din avion cu un adevarat uragan in minte.Gandurile se luptau unele cu altele de parca ar fi inceput un razboi. Ceva imi scapa...dar ce?
De la aeoport am pornit spre casa de vacanta pe care o aveam aici.Voi avea nevoie de ceva timp sa opresc uraganul.

PVL.

-Nesimtit,egoist si las ce esti tu!-Am exclamat furioasa oprind masina in fata casei.
Cum a indraznit sa dispara?E magician si eu nu stiu sau ce? De ce ii e frica?Adica...are de ce sa ii fie frica.Daca il prind il...Si tu gura idioata! Cum ai indraznit sa spui ca Soll nu l-a inselat?!
Inteleg ca ai zis adevarul,dar...ahh la naiba! Soll e o fraiera,m-am saturat sa o vad suferind! Chiar m-am saturat! Am coborat din masina si am trantit usa apoi m-am indreptat spre casa.
Intrand mi-am amintit ceva.Am scotocit prin geanta pana am gasit ceea ce cautam dupa care m-am dus la Soll.
Am intrat in camera si am zarit-o stand pe pat si privind afara.
-Soll...
Se intoarse spre mine.
-Poftim!-Am zis intinzandu-i o pastila si luand cu cealalta mana paharul cu apa.
-Ce e asta?-Facu semn cu capul spre pastila.
-Doar ia-o!-Am indemnat-o.Nu vroiam sa ii spun fiindca i-as fi amintit de cele intamplate.Sunt sigura ca amintirile alea nu ii paraseau gandurile,insa sa ma auda si pe mine vorbind despre...ar fi fost si mai rau.
-Ce e?-Repeta intrebarea fara sa se miste.
-Off...o pastila...
-Vad si eu asta.Ce fel de pastila?-Ma privi banuitoare in ochi.
Mi-am ferit privirea.
-Anticonceptionale?-Intreba
Am dat aprobator din cap.
Se intinse si lua pastila.
-Multumesc...nu stiu ce m-as face fara tine Luana.
Am zambit slab in timp ce o priveam cum inghitea pastila.

Doua saptamani mai tarziu.

PVE.

Nispul fin imi atingea talpile in timp ce mergeam pe plaja.Gandurile inca imi erau incalcite,insa nu la fel ca la inceput.Am privit cerul senin...in aceste doua saptamani m-am gandit profund si nu am putut descifra prea multe din spusele Luanei
sau a le lui Andrew.Lipsea o piesa importanta a puzzel-ului...Alte amintiri ce nu mi-au dat pace in aceste saptamani au fost cele legate de noaptea aceea...fusese totul prea frumos ca sa dureze...m-am agatat de o iulizie...si apoi dandu-mi seama ca nu a fost real in
totalitate m-am simtit...distrus.
Sentimentul acela inca mai persista...inca ma simt ranit si trist fata de cele intamplate.Ma simt tradat si tin sa cred ca sunt cel mai ghinionist om.M-am indragostit de persoana nepotrivita...de o persoana care nu m-a iubit,insa s-a prefacut ca o face.
-Salut Eric!
Mai avem putin si ma impiedicam la auzul unei voci ce m-a salutat. Mi-am intors privirea spre sursa vocii si am intalnit o pereche de ochii albastri ce ma priveau oarecum superior. Robert.
-Robert...ce surpriza!-Am exclamat zambind intr-un mod fals.-Ma bucur sa te revad!-Pe naiba...mai bine il vad pe Andrew facand dus...
-De asemanea.Ce mai faci?-Imi intoarse zambetul.
-Uite in vacanta,ma mai relaxez putin.Tu?
-La fel.
O ideea mi-a incoltit in minte...daca tot e aici sa profit.
-Dar Solagee?De ce nu e cu tine? Am auzit ca sunteti impreuna.
-Impreuna?Soll e mai greu de prins decat iti imaginezi.
-Imposibil!Pe tine te iubeste.Adica v-am vazut sarutandu-va la nunta Alexandrei.-Au!Era foarte dureros sa o spun.
-Aaa.-Rase-Nu a fost un sarut real.Eu am fortat-o sa ma sarute...eram curios.Desi pentru tentativa aia de sarut mi-am luat-o rau de tot. Nu stiam ca ne-ai vazut. Chiar de ce v-ati despartit?
Nu mai auzeam ce spunea...mintea mea ramasese blocata pe "Eu am fortat-o sa ma sarute"...Respiratia mi s-a oprit si o negura mi-a invadat mintea si vederea pentru o jumatate de minut.Soll...nu...Am inghitit in sec. L-am privit pe Robert care ranjea asteptand parca ceva.
Mi-am luat avant si i-am ars un pumn facandu-l sa cada la pamant.
-Nenorocitule!-Am exclamat apoi i-am dat si un picior in burta,apoi inca unul si inca unul...
Stiam ca nu e bine ce fac...o stiam insa imi venea sa il omor. Intr-un final m-am oprit ai am plecat de langa el.Nu stiu daca mai respira,insa nu ma interesa.Am mers fara sa privesc unde...nu vedeam nimic,totul era gol,nimic nu avea culoare.M-am oprit in loc si mi-am pus mainile in cap,
tragandu-ma tare de par. Am cazut in genunchi si am privit cerul.
-De ce??!!-Am tipat
Nu Robert e nenorocitul...eu sunt. Eu sunt...eu am fost cel orbit de gelozie...de furie si de ura. EU! De ce nu am ascultat?De ce nu am avut rabdare ?De ce nu am lasat-o sa imi explice? Bataia pe care si-a primit-o Robert e nimic in comparatie cu ce as merita eu. Am distrus o fiinta inocenta!
I-am distrus viata! Din cauza prostiei mele am distrus un inger.I-am rupt aripile fara sa imi pese!Mi-am batut joc de toata dragostea ei...
M-am ridicat de jos si am alergat spre casa. Aici am dat un telefon,iar in urmatoarea jumatate de ora ma aflam la bordul avionului,in drum spre L.A.
***
Dupa ce am aterizat m-am urcat in masina si am sunat-o pe Luana.
-Da!-Raspunse cu o oarecare enervare...O intelegeam...acum o intelegeam.
-Luana,trebuie sa vorbim.-I-am zis incet pe un ton trist.
-Dar in urma cu doua saptamani nu ai vrut sa vorbim!Ai fugit ca un las!
-Te rog Luana,trebuie sa vorbim!
S lasara cateva clipe de liniste.
-Bine.Sunt acasa.
-Soll...este...?-Am intrebat incet
-E la o sedinta foto
Nu am mai zis nimic,am inchis apoi m-am grabit sa ajung la Luana. Am oprit motorul masinii si am coborat.Ajungand in fata usii am batut,iar menajera mi-a deschis si m-a condus in living,zicand ca Luana va veni imedit.Am anlizat putin incaperea.Privirea mi s-a oprit asupra a doua fotografii,inramate, aflate pe o masuta.
M-am deplasat pana acolo si le-am ridicat.Soll...erau doua fotografii,doua fotografii ce infatisau aceeasi persoana,dar parca alta. Una dintre ele o infatisa pe Soll cea de dinainte ,iar cealalta pe cea de acum.Intre cele doua erau diferente uriase si privind dincolo de aspect era...dureros.In prima fotografie zambea,
in a doua nu.In prima fotografie ochii ei aveau o stralucire aparte,in a doua stralucirea aceea dispare,lasand loc unei tristeti ascunse,unei tristeti pe care nu a stiut-o nimeni mai bine decat ea.Am atins cu degetul prima fotografie...zambetul ala frumos...acel zambet pe care l-am sters fara sa imi peste.Toata fericirea aceea molipsitoare...am stins-o...
-Eric!

Am tresarit,fiindc cat pe aci sa scap fotografiile din mana. Am respirat adanc,apoi le-am pus la loc si m-am intors spre Luana.
Aceasta ma analiza de jos in sus,privirea sa oprindu-se la fata mea.
-La ce te uitai?-Ma intreba asezandu-se pe canapea.
Nu am zis nimic. Zambi slab.
-In poza aia era la balul bobocilor.Ce mai sera!-Zise melancolica aratand spre poza.
Din nou nu am zis nimic.
-Sa sti ca sunt foarte suparata pe tine ca ai plecat.Imi vine sa iti scot ochii,dar ma abtin fiindca esti varul meu.Macar te-ai mai destins?E frumos in Hawaii?
Liniste.
-Eric,cu tine vorbesc!-Se incrunta privindu-ma.
-Ok...ai o fata de parca ai fi in chinuri.
Chiar sunt...ma doare sufletul...daca il mai am.
-Ce a facut Soll in anii astia 3?-Am intrebat privind-o.
Intrebarea mea o luase prin surprindere,expresia ei facila imi dadea de inteles asta.
-La ce te referi?-Intreba.Intrebarea era mai mult de fatada fiindca stia cu exactitate unde bateam,insa ceva o retinea.Dar ce?
Am oftat trist.
Imi era greu sa o spun...Iar cel mai plauzibil motiv era frica de a primi un raspuns afirmativ,luand in felul asta inca o lovitura.
-Soll...a avut pe cineva in anii astia?
Luana inghitii in sec.
-Nu inteleg ce vrei sa spui?
O oarecare iritare m-a patruns.Ce o opreste?
-Soll a fost cu cineva in anii astia?-Vocea imi tremura
-Eric ce ai patit?-Se ridica in picioare si  facu doi pasi spre mine.
-La naiba Luana! Zi-mi daca Soll chiar a umblat din floare in floare toti anii astia!-Am exclamat ridicand tonul putin cam mult. Luana tresarii la schimbarea mea brusca de atitudine.Facu un pas in spate.
Privirea ei ma analiza in detaliu,mai ales expresia faciala.
-De ce m-ai intreba asa ceva?-Intreba
-Doar raspunde-mi!
-Eric ce ai patit? Cand ai plecat in Hawaii erai...Eric...iar acum...Ce s-a intamplat?
-Robert s-a intamplat!-I-am raspuns pe un ton ridicat.
Fata ei pali.
-Raspunde-mi!
-Ce sti?-Intreba parca cu frica
-Nu are importanta!-M-am aproiat de ea.-Raspunde-mi odata la nenorocita aia de intrebare!
Inghitii in sec,vazandu-ma chiar in fata ei.
-Nu...-Sopti apoi isi duse mana la frunte.
-Luana...te rog...raspunde-mi!-Am zis putin mai incet
-Ar fi mai bine sa pleci Eric.-Ma privi
-O intrebare.Atat.Te rog raspunde-mi!-Am privit-o rugator in ochii
Lacrimile se luptau sa iasa din ochii sai.
-Nu.-O lacrima ii curse pe obraz insa o sterse imediat.-Soll nu a avut pe nimeni...
Un cutit mi-a strapuns inima.Mi-am dus mana in locul inimii pentru a vedea dara e real...nu...durerea venea din interior.
Luana continua sa ma priveasca in ochii in timp ce lacrimile evadau din ochii ei.
Mi-am desprins privirea din a ei si am plecat...Nu stiu cum am reusit sa ajung pana la masina.In fata ochilor mi se derulau acum toate momentele in care o jignisem pe Soll,in care o invinovatisem pentru ceva ce nu facuse.Toate acestea in timp ce ea  aproba...dar de ce? De ce? Un alt moment care mi-a revenit in minte a fost acela de acum 2 saptamani,cand a  avut o scapare...
un moment de slabiciune in care a vrut sa spuna ceva. Am sperat...am sperat sa fie adevarat atunci...dar acum...doare.Doare al dracului de tare. Am oprit masina apoi am coborat si am intrat in casa. Ajungand in camera mea m-am dus direct spre un sertar...deschizandu-l am scos de acolo o coala de hartie impaturita si o bucata de material roz...
De ce le pastrasem? Nu stiu nici eu.Insa privind bucata de material inima mea se rupe  in bucati...bucati care nu cred ca vor mai fi repuse la loc vreodata. M-am asezat pe pat si am despaturit coala de hartie,pe care era asezat scrisul lui Soll...

"Dragul meu Eric,

Eric,
 Nu stiu de ce iti scriu scrisoarea asta. Probabil din lasitate,nu as mai putea sa te mai privesc o data in ochii si sa suport privirea aceea a ta. As muri,daca m-ai mai privi asa inca odata. Vreau sa iti transmit prin intermediul acestei scrisori ca imi pare rau fiindca ai inteles cu totul altceva. Imi pare rau ca am fost prea lasa si nu ti-am explicat astazi ,cand am venit acasa sa ne schimbam tinutele, cele intamplate. Imi pare rau ca te-am facut sa treci prin toata suferinta aceea. Daca as fi putut as fi luat toata suferinta asupra mea,ca tu sa nu versi
nici macar o lacrima.Un lucru foarte important pe care nu vreau sa il uiti este sa sti ca te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit. Te iubesc chiar daca am facut greseli,te iubesc chiar daca m-ai facut sa trec prin chinul acela aseara. Cuvintele pe care mi le-ai adresat au fost extrem de dure,as fi preferat sa ma omori mai bine decat sa imi vorbesti in felul acela. Dar viata nu este dreapta...este o curva...dupa cum ai zis si tu,o curva la fel ca mine.
Vreau sa te rog ceva,desi stiu ca nu mai am dreptul. Vreau ca atunci cand vei avea o sotie si poate si copii sa nu te lasi condus de furie si gelozie si sa pateasca si sotia ta acelasi lucru ca si mine. Nu le doresc nici celor mai rai dusmani ai mei sa treaca prin ce am trecut eu. Asa ca nu uita Eric,sa nu mai lasi niciodata furia si gelozia sa te conduca.
Eu stiu ca nu esti cum ai devenit seara trecuta. Stiu ca esti dulce si calm. Ai grija de tine si de inima mea!
                                                                                                                                                                                                                   Te iubesc,
                                                                                                                                                                                                                                        Solagee."

Am privit fix portiunea de scris intignat...o lacrima.
~*
-Ti-a placut?-Am repetat intrebarea punandu-mi capul in palme.
-Ce?-Intreba nedumerita
-Sarutul.-Am zis promt ridicandu-mi privirea spre ea.
-Eric nu mai vorbi in dodii. Despre ce sarut vorbesti?
-Sarutul lui Robert sau ati ajuns si mai departe.-Am zis pe un ton dur.
Impietri,iar fata ei deveni pala.
-Acum ti-ai amintit?-Am zis ridicandu-ma de pe pat si facand un pas spre ea.
-Eric eu...-Inghiti in sec.
-Dar de ce? Nu trebuie sa te justifici iubita mea. Doar nu conteaza ca m-ai mintit in fata spunandu-mi ca ma iubesti ,iar 3 ore mai tarziu ti-o trageai cu fostul pe la colturi la nici 10 metri departarede mine.-Am vorbit calm,desi pe interior fierbeam.
-Nu e ceea ce crezi...-Zise incet.
-Aaa,da? Atunci cum e? Spui ca nu am vazut eu bine?-Am mai facut un pas spre ea.
-Nu...-Vocea ii se stinse.
-Ce ai patit?Ti-e rau? Esti cam alba la fata.
Lasa privirea in jos. I-am ridicat capul obligand-o sa ma priveasca in ochi.
-Raspunde!-Am exclamat.
...
-Am zis sa raspunzi!-Am ridicat tonul.
-Eu...
-Sti ma doare Soll. Ma doare al naibii de tare. As fi preferat de 1000 de ori sa ma arunce cineva in foc sa ma injunghie de 10.000 de ori in acelasi loc sa imi scoata ochii decat sa vad ce am vazut,deoarece sunt sigur ca era mai putin durerors. De ce ai facut asta? De ce m-ai mintit ca ma iubesti?-O lacrima imi cazu pe obraz.
Intinse mana dorind probabil sa imi inalture lacrima.Am prins-o de mana intr-un mod brutal.
-Raspunde!-Am exclamat ridicand tonul.Eram sigur ca aveam privirea aceea infioratoare deoarece ma privi cu frica.
Suspina lasand capul in jos,iar doua lacrimi ii cursera pe fata.
-Plangi?-I-am ridicat capul din nou.-Ooo,scumpo dar curvele nu plang niciodata. Ele doar accepta totul. Nici o lacrima iti amintesti? Asta e regula vostra.
-Deci imi raspunzi azi?-Am tipat.
-Eric...nu e ceea ce crezi...m-m-a obligat sa il sarut.
-Ti-am zis sa imi raspunzi! Zi,de ce m-ai tradat? Eu nu iti eram suficient? Dar ce vorbesc cine stie de cand te vezi cu el. Poate saracul baiat nu are nici o vina. Te intalneai cu amandoi in acelasi timp? Raspunde!
Am apucat-o de incheieturile mainilor si am izbit-o de perete.
-Nu...t-te-am t-tradat...-Reusi sa spuna
-Ooo,te rog! Ai vrea sa te cred?Stiu bine ca am vazut!-Am tipat
...
-Si acum spune-mi Soll ce am zis eu mai de mult? La hotel in Bucuresti? Iti amintesti?-Se tensiona si mai mult,iar fata ei deveni si mai alba.
-Deci iti amintesti.-Am continuat vazandu-i reactia.- Am zis sus si tare ca nu suport tradarea, firar sa fie!Asa am zis ,da? Am zis lucrul ala ca sa nu se ajunga aici si se pare ca tu ai uitat.
...
-Dupa ce mi-ai facut tu in seara asta crezi ca voi mai putea avea incredere vreodata in vreo fata?
....
-Vorbeste o data!-Am izbit-o mai tare de perete.Ma durea atat de tare sa ii fac asta...
-Tu iubirea mea. Dragostea mea adevarata-I-am mangaiat obrazul- M-ai tradat. M-ai injunghiat pe la spate. Mi-ai luat sufletul si inima si le-ai jucat in picioare fara sa iti pese.-Alta lacrima imi curse pe obraz.
-Mai ti minte cate declaratii ti-am facut?Cat ti-am dovedit ca te iubesc? Cand iti spunem ca iubirea mea pentru tine e pana la infinit si inapoi? Ei bine acum vrei sa sti in ce s-a transformat toata iubirea aceea?
...
-In ura!-Am tipat extrem de tare.
-Vrei sa mai auzi odata? Te urasc Solagee Ionescu! Te urasc fiindca m-ai distrus ,fiindca nu ti-a pasat de dragostea mea,fiindca ai incalcat singura gresala peste care nu pot trece cu vederea! Te urasc!-Am dat cu pumnul in perete,chiar langa capul sau.
Incepu sa planga.Ma durea sa o vad plangand...Ma durea atat de tare incat am avut impulsul de a o lua in brate si de ai spune ca totul va fi bine.Ca toate astea sunt doar o gluma si ca vom fi impreuna mereu.Dar impulsul a disparut la fel de repede pe cat a si venit.
-Ooo si... te urasc pentru ca esti frumoasa doar pe exterior,atat! In rest nu ai nici un sentiment,tu nu sti sa iubesti,dar iti spun ceva frumusetea e trecatoare.
-Si acum...daca cauti in capsorul asta al tau frumos iti vei mai aminti ceva din discutia de la Bucuresti. Am zis daca tin eu minte bine ca cine ma tradeaza plateste. Si asta,scumpa mea vei face si tu!!-Am privit-o apoi am luat-o de maini si am trantit-o pe pat.
Privirea mea cobora pe corpul sau in timp ce imi desfaceam nasturii de la sacou.Inca plangand se trase in cea mai indepartata parte a patului.
-Dupa cum am zis mai devreme. Daca ti-ai traso cu Robert langa un perete fara sa vrei,atunci o vei face si cu mine acum si aici!Macar eu iti ofer ceva mai mult confort,pe care nu il meriti totusi.-Tonul meu era unul inuman,nu semana absolut deloc cu mine.Nu ma puteam controla...eram doar o marioneta a furiei si a geloziei.
Am aruncat sacoul jos apoi am deschis primul nasture de la camasa si m-am apropiat de ea.
Vazand gestul meu se trase si mai departe,strangadu-si genunchii cu bratele.Prinzand-o de maini am intns-o pe pat,eu venind deasupra sa si am inceput sa o sarut...
-Eric...te rog!!!-Tipa
Ma sfasiau cuvintele ei,ma distrugeau incet.Imi doream ca toate astea sa nu existe...imi doream sa nu o fi vazut sarutandu-l pe Robert.
-Ma rogi?Nu ai dreptul sa ma rogi nimic!
-Te rog!!
Am ignorat-o desi nu stiu cum am putut face asta...odata cu tipetele ei se mai rupea cate o bucata din inima mea.Am simtit o durere in zona abdomenului,durere ce m-a facut sa ma ridic.Cand am privit in jur Soll era langa usa incercand sa iese,insa fiindca incuiasem usa nu a reusit sa o faca.Am luat-o de talie si am asezat-o din nou pe pat,de aceasta data lasandu-ma cu mai multa presiune asupra ei.Am privit-o,iar aceasta ma privi in ochi si zise:
-Eric tu nu esti asa...te rog!!!Crede-ma nu te-am inselat! Te iubesc!!!
In acel moment nimic nu mai exista.Niciodata nu am detestat ceva mai mult decat o declaratie falsa. Uram acest lucru,era de-a dreptul egosit...
Negandidu-ma de doua ori,palma mea a fcaut contact cu obrazul ei. Imediat ce am facut acest lucru am regretat.Era cel mai incorect lucru facut vreodata,insa nu am lasat sa se vada regretul.
-Nu  mai minti curvo! Daca ma iubeai precum spui nu faceai ce ai facut!-Am tipat
-Esti o curva! O curva in care am avut incredere mai mare decat in mine. Pe care am iubit-o mai mult decat pe viata mea,dar cum am mai zis curvele platesc foarte scump si asa vei face si tu.
Suspinele se infiltrara in plansul sau.Mainile mele au distrus cu mare usurinta rochia sa,eliminand-o bucata cu bucata.Terminand cu aceasta am inceput sa o sarut din nou...daca acelea se puteau numi saruturi.
-O sa regreti asta mai tarziu...-Am auzit ca o soapta...
~*
A avut dreptate....a avut dreptate in totalitate.Acum...ma doare.M-a durut atunci insa acum e de mii de ori mau mult. Am recitit randul:""te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit."Era ca o sabie ce mi se infigea in inima in repetate randuri.Imi venea sa mor...sa ma impusc...nu o sa pot trai cu asta...nu o sa pot trai cu gandl ca din cauza geloziei mele idioate i-am distrus viata...pur si simplu nu voi putea.Am stans cu putere in mana bucata de material roz...De ce? De ce nu am putut fi mai ingaduitor? De ce...
Usa camerei se tranti la perete.
-Eric Pierce esti un om mort! Ce i-ai facut Luanei?-Tipa Soll.
Mi-am intors privirea spre ea si am intalnit o alta privire extrem de furioasa.Nu stiu ce expresie avea fata mea,insa ochii ei sa marira de indata ce ma analiza putin,apoi privirea sa cobora spre mainile mele. I-am urmat privirea spoi dupa cateva secunde am privit-o din nou.Ochii mei intalnindu-i pe ai ei.Tristetea sa infiltra rapid in acestia...inca o lovitura.
Trecuse o eternitate de cand ochii ei nu ii parasisera pe ai mei,o eternitate de cand ramasese  impietrita,sau asa mi se parea mie deoarece suferinta era apasatoare.Apoi ca prin minune zambi slab,un zambet amar ce ascundea o multime de sentimente.
-Cum a fost in vacanta Eric?-Intreba mergend spre mine.Isi puse geanta pe pat
-Devastatoare...-Am zis,speriindu-ma apoi de felul cum suna vocea mea.Era de parca nu as fi vorbit eu,ci o alta persoana care fusese torturata ani de-a randul prin cele mai inumane metode.
Se aseza pe pat.
-Se pare ca  a fost o vacanta incantatoare.Mai mult ca sigur te-ai distrat de minune.Vreo noua cucerire ai mai gasit sau te opresti in cele din urma la Silvya?Dar stai! Te-ai culcat si cu mine deci nu.Sau poate te caiesti de ce ai facut si vei deveni in sfarsit baiat bun.-Ma privi fix cu o privire rece asemenea ghetii.
-Soll...
-Da Eric,ai ceva sa imi spui?Ooo,dar ce ai acolo?-Isi fixa privirea asupra obiectelor din mainile mele. I-am urmarit privirea analizand la randul meu obiectele.
-Da-mi sa vad!-Zise intinzand mana.
Stia exact ce face...scopul era doar sa ma chinuie  si o meritam...o meritam din plin.
Luand scrisoarea din mana mea isi trecu privirea peste continutul acesteia apoi zambi.Din nou acelasi zambet amar.
-Ai pastrat-o?!-Spuse surprinsa.-Sincera sa fiu nu ma asteptam.-Isi ridica privirea spre mine.
-Nu prea inteleg de ce ai pastra asa ceva si tocmai de aceea te voi ruga sa imi explici,insa mai intai...-Privirea ei cobora spre bucatica de material-...aia ce e?
Lua materialul din mana mea.
-Matase roz...-Zambi din nou in acel fel.-...a cui e?-Ma privi din nou.
Avea o privire nedumerita,insa daca priveai in ochii sai,in spatele acelei nedumeriri se ascundea cunoasterea.
Mi-am ferit privirea de a ei.
-Ok,am inteles. Este de la o alta tarfa cu care te-ai culcat...cred ca a fost ceva de neuitat de ai pastrat asta si mai cred ca ai fost tare nerabdator pentru ca bucatica asta e rupta dintr-o tesatura mai mare care cu siguranta a alcatuit candva  o piesa vestimentara.
-Am dreptate?-Afisa din nou zambetul amar.
Cat...
-Asa...acum sa revin la ce am spus mai devreme.De ce ai pastrat scrisoarea?-O flutura prin fata sa.
De ce am pastrat-o? Nici eu nu stiu...
-Eric,cu tine vorbesc!
Am privit-o.
-Cum poti fi o actrita atat de buna?-Am intrebat incet,insa suficient cat sa ma auda
-Eu? Scumpule asta e lumea mea. Lumea mea e ca un film...un film din ala prost de tot in care dai dintr-o problema in alta.Si sincer m-am saturat.-Rupse scrisoarea in doua apoi in parti mai mici,dupa care o arunca pe podea.
Am privit bucatelele de hartie.
Ridicandu-mi privirea am intalnit o alta extrem de serioasa si de rece.
-Cine ti-a spus?-Intreba brusc
-Robert...
-Incredibil! Cu s-a intamplat asa ceva? Sa nu imi spui ca te-ai intalnit intamplator cu el si ca s-a gandit sa iti impartaseasca cateva secrete?-Tonul sau era usor sarcastic.
...
-Sti...-Continua-...trebuie sa vad cum dau de el,avem niste conturi neincheiate.Trebuie sa o rezolv si pe asta,ce sa-i faci!-Ofta
...
-Sti Eric...am vrut sa te intreb ,insa fiind plecat in vacanta nu am vrut sa fiu nepoliticoasa si sa te deranjez. Cum te-ai simtit dupa ce ai reusit in sfarsit sa te  culci cu mine? A fost mare satisfactia,nu?
Cuvintele ei erau asemenea unor pumnale ce imi strapungeau corpul.
-Vrei sa sti cum m-am simtit eu?-Ma privi fix.
Nu am raspuns.
-M-am simtit ca o proasta,ca o idioata,ca o...tarfa ordinara si toate astea deoarece dupa atatia ani am permis ca un barbat sa ma atinga,si nu orice barbat.I-am permis asta barbatului care cu trei ani in urma mi-a distrus viata.
Nu mai vroiam sa stiu nimic.Simteam ca mor auzind lucrurile astea din gura ei.
M-am intors cu spatele la ea si am lasat privirea in pamant.
-Mi-ai distrus viata Eric,intr-o singura noapte ai reusit sa distrugi tot ce avem pana atunci,incepand cu iubirea mea pentru tine si cu increderea in barbati.
Am simtit cum s-a ridicat de pe pat.
-Ai reusit sa distrugi toata fericirea si pofta mea de viata.-Vocea ii tremura.
Imi doream sa ma loveasca un tren oricum nici o durere nu se compara cu ceea ce simteam.
-M-ai distrus Eric....m-ai distrus fara sa iti pese. Ai fost egoist.-Suspina- Ai vazut doar suferinta ta.Nu mi-a pasat de lacrimile mele,de rugamintile mele.-O lacrima imi curse pe obraz,insa am sters-o repede.-Nu ti-a pasat nici de faptul ca te iubesc,ba mai mult atunci cand ti-am spus m-ai lovit.
Cel mai dureros moment din viata mea...imaginile mi se revarsau dureros de incet in minte,parca dorind sa ma faca sa retraiesc momentele acelea,insa de data aceasta stiind adevarul.Era ca si cum as privi un film in care unul dintre personaje actioneaza gresit si mi-as dori sa il fac sa vada realitatea...Durerea era inimaginabila.
-Intoarce-te...-Zise cu voce inecata
Alte lacrimi mi-au evadat din ochii.Le-am inlaturat repede.
-Uita-te la mine Eric! Priveste rezultatul actiunilor tale! Uita-te in ce m-ai transformat!-Tipa
M-am intors incet si am in talnit cea mai trista si indurerata expresie.Lacrimile ii curgeau fara oprire pe fata. La vederea expresiei sale inima mi s-a rupt pentru a nu stiu cata oara in milioane de bucatele si am lasat libere lacrimile pe care ma chinuiam atat de tare sa le ascund.
-Iti place?- Ma intreba cu o voce indurerata.
-Asta sunt eu .Adevarata mea fata din ultimii trei ani.Nu cred ca a fost zi...ba nu! au fost cateva zile in care nu am varsat nici o lacrima in toti anii astia,dar doar cateva zile.Cateva nenorocite de zile in care am zambit cu adevarat.
Nu stiam ce sa spun...ce sa fac.Imi venea sa ma duc,sa ma inchid undeva,si sa nu mai ies de acolo niciodata.
-Dupa ce am plecat atunci de la tine si a vazut Luana starea in care ma aflam a fost croita sa mergem la politie si sa depun plangere.Ai fi stat mult timp la racoare pentru ceea ce ai facut,insa am spus clar nu.Si sti de ce?
...
-Pentru ca te iubeam.-Ma privi in ochi.- Te iubeam atat de mult. I-am spus Luanei ca nu o pot face pentru ca ar fi ca si cum m-as denunta pe mine.Te-am iubit Eric...nimeni nu stie cat de mult si cat de sincer am facut-o.Dar acum  vrei sa sti ce simt? Ura!-Tipa
-Vrei sa mai auzi odata?
-Te urasc! Te urasc Eric Pierce pentru ca m-ai distrus! Te urasc pentru ca nu ti-a pasat de dragostea mea!Te urasc pentru ca nu ai avut suficienta incredere in mine! Te urasc pentru ca nu ai vazut decat suferinta ta.
Simteam cum lacrimile imi curgeu pe fata.Am privit-o cu durere in ochi si am intalnit o privire rece ,plina de ura.
-Si te urasc pentru ca esti frumos...ba nu! esti superb. Atat de superb incat vrajesti fete prostute cum am fost eu.Le faci sa se indragosteasca de tine apoi le distrugi vietile. Cat m-am ferit...cat mi-am impus sa nu ma indragostesc de tine.Intotdeauna am zis ca nu voi iubi o persoana celebra...si am stiut de ce. Persoanele in cauza sunt egoiste...si atunci cand nu le convine ceva ii ranesc pe cei din jur in cele mai dureroase moduri. Spune-mi, le-ai facut asa ceva si altor fete?
Am clatinat din cap.
-Nu te aud?-Intreba tipand in timp ce plangea.
-Nu.-Am zis clar printre lacrimi.
-Deci am avut onoarea sa fiu prima fata violata de Eric Pierce.Eric Pierce marele star caruia i-au cazut intotdeauna fetele la picioare!-Rase fals
-Imi...-Am inceput.
O palma imi atinse fulgerator obrazul.
-Sa nu indraznesti!-Tipa-Sa nu indraznesti sa spui ca iti pare rau! Nu ai dreptul!
Am privit-o indurerat...privirea ai era plina de ura.
Nu suportam sa o vad privindu-ma asa...ma durea...ma ranea profund privirea ei.
Am suspinat ,incercand sa imi fac curaj.Desi nu meritam sa spun asta am zis-o.
-Si eu te-am iubit si recunosc ca am fost un prost fiindca nu te-am ascultat,recunosc ca am gresit si regret asta...nu stiu ce sa fac ce sa spun...e prea mult...e mult prea mult pentru mine.Si eu am suferit...si eu sufar...-Vocea mea era trista...plina de regret...
In urma spuselor mele paru si mai enervata,ura  transmisa prin intermediul privirii sale amplificandu-se.
-Nu ma fa sa te plesnesc din nou? Ai suferit? Ce ai facut? Ai fugit in L.A. unde te-ai apucat de baut si ti-ai tras-o cu toate tarfele pe care le-ai gasit.Asta  e genul tau de suferinta...Ei bine e nimic...vrei sa sti ce e suferinta adevarata Eric? Chiar vrei sa sti?-Privirea mea o sustinu pe a ei.
-Suferinta adevarata e sa intri in soc din cauza unei intamplari,sa ai cosmaruri in fiecare noapte cum ca cineva te urmareste si vrea sa iti faca rau,sa stai internat in spital unde in jurul tau se invarte o armata de doctori si de psihologi care nu stiu ce sa iti faca,sa te vad in pielea oricarei persoane din jur,sa te feresti de atingerile tuturor si sa tipi sa te lase in pace,sa nu iti faca rau. Sa te uiti la familia si la prietenii tai si sa nu ii recunosti,sa vrei sa te sinucizi din cauza cosmarurilor fara sfarsit,sa stai internat intr-un sanataoriu timp de 3 luni! Asta e suferinta Eric! O cunosti?-Intreba planagand in hohote.
Se lasa incet si se aseza pe podea.
Incercam sa procesez informatiile...incercam insa nu puteam.Nu vedeam, nu auzeam...tot ce imi venea in minte era "Numai din cauza ta s-au intamplat astea,tu esti vinovat!".
Mi se inmuiasera genunchii...simteam ca nu mai am aer...ca  voi muri sufocat in orice moment. M-am asezat pe podea fara sa spun ceva.Eram...in soc.Nu puteam sa spun nimic...ceva ma oprea...ceva nu ma lasa. Inima nu mai avem,o pierdusem.In locul ei era acun o gaura neagra imensa...
Atata suferinta pentru un singur suflet...cum?! Cum am putut sa fac asa ceva...cum am putut fi atat de orb?!Ma urasc! Ma urasc atat de tare incat imi doresc sa mor...
Am privit-o pe Soll care se afla in fata mea si plangea.Suspina apoi ma privi.Parul ii era ciufulit,iar fata uda. In afara de cunvintele ei mintea mea era goala...nimic nu mai exista.Nimic in afara de ea...
-Te doare asa-i?-Intreba stergandu-si fata cu  mana.
E putin spus...asta nu e durere.E mult mai mult...
Am inceput sa plang.
-Ti-am spus ca intr-o zi o sa regreti ce ai facut.
-Omoara-ma!-Am zis bruc.
-Ce?!-Intreba nedumerita
-Omoara-ma sau o fac eu!-Am privit-o
-Ooo,te rog nu fi patetic! -Exclama cu ura.-Nici sa mori nu ai dreptul.Sti care e pedeapsa pentru tine?-Intreba in timp ce se ridica.- Sa traiesti cu suferinta asta pentru totdeauna.Sa traiesti cu regretul si cu durerea asta in suflet.Obisnuieste-te cu asta Eric Pierce,pentru ca o meriti.A venit si randul tau sa suferi pentru ca eu nu mai rezist.-Zise in timp ce iesea din camera.
Randul meu...
Randul meu...
E mult prea mult...nu voi putea trai asa...nu voi putea sa traiesc stind ca am distrus viata cuiva in felul acela.Nu voi putea trai stiind ca am adus pe cineva in pragul nebuniei...pur si simplu nu voi putea.

*~*~*~*~*~*