Capitolul 43

Capitolul 43

PVS.

Am alergat pana l-a masina si intrand in aceasta,lacrimile mi-au inundat din nou fata. Doare...dupa atata timp inca doare.Si nu e o durere nesemnificativa,e o durere care ma macina,
ma macina incet ,distrugandu-ma.Am vazut suferinta in ochii lui ,am vazut durerea,am vazut regretul.L-am vazut plangand. De ce nu ma pot bucura? De ce nu pot zambi pur si simplu stiind ca si el sufera acum?
Ca traieste clipe groaznice,pe care le merita din plin. De ce nu ma pot bucura de asta? De ce in loc sa fiu fericita ma simt distrusa stiind ca sufera?
Am pus capul pe volan,lasandu-mi sentimentele libere. Plangeam...plangeam cum nu o mai facusem de mult. Plangeam exact cum o facusem cu 3 ani in urma.Insa inima era cea care plangea mai mult.Simteam ca dispar
picatura cu picatura.Vreau sa fiu vesela.Vreau sa zambesc...exact cum o faceam in primii ani de liceu. Vreau sa dau timpul inapoi pentru ami recapata viata,pentru ca ceea ce traiesc acum nu e viata.E o piesa de teatru in care eu
joc rolul principal.O piesa de teatru proasta si oarecum comica,in care orice as incerca sa fac se intoarce apoi impotriva mea.
Te urasc Eric! Te urasc! Si in acelasi timp ma urasc si pe mine fiindca am facut greseala sa ma indragostesc de tine.De ce nu am putut gandi cu creierul nu cu inima? De ce?
Mi-am ridicat capul de pe volan si mi-am dat parul,care mi se lipise de fata,pe spate.
Totusi nu regret...nu regret ca te-am cunoscut si ca am fost impreuna.Pentru ca momentele petrecute impreuna au fost cele mai frumoase.Insa am inceput sa realizez acum ceva timp,si realizez si acum ca nu merita. Momentele frumoase sunt
minuscule in comparatie cu suferinta pe care am indurat-o. De ce a trebuit sa platesc asa? Am facut atat de mult rau? Am fost atat de rea?
Am cautat dupa cheie prin geanta si gasind-o am pornit spre casa. La drum nu am fost atenta catusi de putin,incercam sa imi golesc mintea... Am parcat in fata casei apoi am mers spre aceasta,hotarata ca restul zilei sa mi-l petrec incercand sa
imi limpezesc gandurile. Intrand am dat peste Luana care ma astepta. Cand ma vazu ochii i se deschisera larg,ceea ce imi dadea de inteles ca aratam...oribil.
-Soll...
-Da?-Am zis mergand spre scari.
Nu mai zise nimic.
-Da,a aflat.-I-am raspuns stiind deja ceea ce dorea sa intrebe,insa nu avea curajul.
Privirea Luanei se schimba in una preocupata.
Mi-am aruncat geanta pe canapea.
-Dupa atata timp am lasat mastile la o parte,aratandu-ne cu adevarat personalitatile. Am vazut suferinta in ochii lui...am vazut regret. L-am vazut plangand Luana. Si ar trebui -Am suspinat,lacrimile incepand sa imi curga pe fata.-sa ma bucur pentru ca in
sfarsit sufera si el,insa nu pot.Cand ma gandesc ca sufera ma doare de mii de ori mai mult.-Mi-am dus mana la frunte in timp ce plangeam.
Luana ma imbratisa strans.

PVE.

Parfumul ei ramasese in camera,mireasma acestuia arzandu-ma. Simtem cum ard pe interior...incet si dureros. Simteam cum ma macin...cum ma sting incet. Nu am crezut ca voi suferi vreodata atat...Merit,merit toata suferinta asta. Ceea ce am facut...a fost inuman.
M-am lasat manipulat de furie ,iar rezultatul a fost si este unul dezastruos. Mi-as dorii ca acum cand sufer eu,ea sa fie in sfarsit fericita,insa stiu ca sufera si tocmai de aceea ma doare de mii de ori mai mult. Cum am putut fi atat de orb? Cum...
***
Am deschis usa si am intrat.Am clipit de mai multe ori incercand sa ma obisnuiesc mai repede cu lumina puternica. Totul era alb. Am inchis usa in urma mea. Era atat de liniste...De odata s-a auzit un suspin din partea cealalta a camerei. M-am intors spre sursa zgomotului si am intalnit
o persoana care statea asezata pe podea,isi strangea genunchii cu bratele,iar capul il avea asezat pe aceasta. Am inaintat spre acea persoana. Cascada de par blond ma impiedica sa vad cine era. Fata plangea...si plangea foarte tare. Mi se rupea inima vazand-o asa. Ajungand in fata ei,aceasta imi simti prezenta si
isi ridica privirea. Inima mi s-a oprit in loc...era Soll... dar de ce plangea? Am intins mana spre ea...
-Nu!Lasa-ma!-Tipa incepand sa palanga si mai tare.
Am ramas impietrit privind-o. Se uita la mine ca si cum as fi cel mai rau om de pe planeta.
-Soll,iubito...-Am zis incet
-Nu! Te rog! Te rog nu imi face rau!-Ma privi cu frica.-Te rog!
-Soll,nu ti-as face rau niciodata.
-Minti...minti! Te-ai razbunat pe mine. Ai zis ca te-am inselat cu Robert...-Zise parca in transa in timp ce se legana in fata si in spate.
O lacrima mi-a curs pe obraz...ma durea sa o vad asa...nu,nu ma durea.Ma distrugea fizic si psihic! Ma termina pur si simplu!
-Te-am iubit Eric...de ce nu m-ai crezut cand ti-am spus asta? De ce m-ai lovit? De ce m-ai violat?Atat de rea am fost incat sa merit asta?-Intreba ,insa nu ma intreba pe mine.Era un monolog.
M-am lasat in jos ajungand la acelas nivel cu ea.
-Mi-am dorit doar  sa fim fericiti.Visam ca vom fi impreuna mereu...ca ne vom casatori...ca vom avea copii care vor alerga in jurul nostru prin casa.-Zambi neiesind din acea stare.
Am inceput sa plang...nemaifiind nevoit in acest fel sa ma abtin. Si eu imi doream acelasi lucru...
-Ce voi face eu fara tine? Ce voi face eu fara inima mea? Ai luat-o cu tine acolo... Oare esti fericit sau regreti macar putin ceea ce ai facut? Oare te mai gandesti la mine sau deja m-ai uitat si ai gasit pe altcineva?

Am tresarit ridicandu-ma in sezut.Am privit in jur...fusese doar un vis.Un vis mult prea real,atat de real incat plangeam. Nu dupa mult timp plansul meu se transforma in hohote.
-Nu,nu am gasit pe nimeni...-Am spus printre lacrimi
M-am ridicat din pat si m-am dus la dus.Am lasat apa sa imi limpezeasca mintea...sau asa speram ca va face,pentru ca era imposibil sa am o minte limpede in astfel de momente...In ceea ce privea visul de mai devreme...imi era frica sa mi-l amintesc,desi nu il uitasem,si nici nu cred ca o voi putea face vreodata. Din ceea ce
spusese Soll...imi era mai mult decat clar de unde era acea scena...Visul fusese ca si cum ma aflasem acolo la momentul respectiv.Una fusesera spusele lui Soll si alta fusese sa vad  cu ochii mei. Innebunise...innebunise din cauza mea,din cauza faptelor mele.A faptelor mele egoiste!
Am iesit din baie si m-am schimbat apoi m-am asezat pe fotoliu.Am luat telefonul de langa mine,si am cautat o poza. O poza pe care nu ar fi trebuit sa o pastrez.Fusese facuta atunci cand eram la hotelul acela din Bucuresti,mai exact in ziua pe care ne-o petrecusem la piscina. Soll zambea...eu zambeam.Totul parea perfect.Si chiar era.
Eram niste copii,insa eram impreuna si nu mai aveam nevoie de nimic altceva.Traiam in lumea noastra construita pe iubire. Traiam intr-o lume de basm pe care eu am spulberat-o.Am atins partea pozei unde se afla Soll.
-Iarta-ma iubito...-Am soptit alte lacrimi curgandu-mi pe fata.
Am ramas privind poza...timpul parca oprindu-se in loc.In mintea mea incepea sa fie liniste...poate prea multa liniste,insa era bine. Singurul lucru la care ma gandeam era Soll...nimic altceva nu mai conta.

PVA.

Am plecat de la casa Luanei si a lui Soll,indreptandu-ma spre Eric. Ceea ce imi spusese Luana parea...ireal. Dupa atata timp adevarul iesise la iveala. Desi imi dorisem mereu acest lucru,acum incepeam sa cred ca mai bine nu mi-l doream. Totul era mult prea trist. O vazusem pe Soll si era distrusa...asa ca mi-e frica sa imi imaginez cum e Eric.
Trebuie totusi sa vad ce face...stiu ca ii e greu,ba nu! Ii e mult mai mult de atat. Il cunosc pe Eric de cand eram copil si stiu cat de urat poate reactiona la furie,insa la tristete...e de o suta de ori mai rau. Am parcat in fata casei si m-am indreptat direct spre camera lui. Ajungand in fata usii am batut,insa nu am primit niciun raspuns asa ca am intrat.
Eric statea pe fotoloiu si privea telefonul. M-am apropiat de el si am privit in directia in care se uita si el,dar nu am vazut nimic deoarece eranul era negru.
-Eric.-Am zis privindu-l.
Trasaturile ii erau impietrite.Parea ca se afla in transa.
-Eric.-Am spus din nou.
Si din nou nu am primit niciun raspuns. Felul cum statea si privea in gol,pentru ca telefonul era stins, imi aducea aminte de...Soll. Exact asa se comporta. Statea si privea in gol...Iar starea aceea a adus-o la nebunie. Oo,nu!
-Eric!-Am exclamat cu putere.
Nici macar nu se miscase...nici macar putin.
M-am aplecat si i-am tras incet telefonul din mana .Nu reactionase cu nimic. I-am pus mana pe umar...acelasi rezultat.
Am scos grabit telefonul meu din buzunar si am sunat-o pe Luana.
-Da?
-Luana,e Eric!
-Ce a facut?-Intreba pe un ton ingrijorat...aproape ingrozit de spaima.
-Nu stiu...sta. Pur si simplu sta si priveste in gol.Nu se misca...nu schiteaza niciun gest.
-Oo,nu!-Zise apoi se auzi o usa inchizandu-se.
-Imi aduce aminte de...-Am inceput.
-Stiu! Ajung in 5 minute.-Zise apoi incise.
M-am apropiat din nou de Eric. Arata de parca ar dormi,avea toate trasaturile relaxate.Singura diferenta era ca avea ochii deschisi.
-Eric!-Am spus pentru a treia oara.
Dupa cum promisese,Luana ajunse repede.Intrand asemanea unei furtuni in camera,isi arunca geanta pe pat si se opri in fata lui Eric.
-Eric!-Exclama.
-Am incercat si eu.Nu are niciun efect.
Se lasa la acelas nivel cu acesta apoi il privi atenta.
-Ooo,Dumnenezule e in soc!-Exclama speriata.
-Eric,uita-te la mine!Sunt Luana.-Spuse prinzandu-i fata in maini.
Neprimind niciun raspuns de la acesta Luana incepu sa planga. M-am apropiat si am luat-o in brate.
-Nu reactioneza Andrew!Nu reactioneaza!-Tipa in timp ce plangea si ma strangea in brate.

PVE.

O auzeam pe Luana plangand si zicand ca nu spun nimic...nu puteam sa spun...ceva ma oprea... M-am ridicat de pe fotoliu si m-am indreptat spre usa.Luana se desparti imediat de Andrew si se pozitiona in fata mea oprindu-ma inainte sa ajung la usa.
-Eric!-Spuse pe un ton trist.
Am privit-o.
-Eric spune ceva! Cum te simti?
Distrus...ma doare totul.Vreau sa mor...sa nu mai stiu de nimic...De ce? De ce nu am ascultat-o?
Am inceput sa plang apoi in urma unui impuls am imbratisat-o strans pe vara mea.Aceasta ma imbrati sa la randul sau si imi sopti ca totul va fi bine. Cat de insela.Nimic nu va mai fi bine de acum incolo.Totul va fi numai o mare de durere si suferinta...viata mea se va invarti in jurul acelei intamplari...
Luana se desparti incet de mine si ma privi.
-Haide sa te intinzi putin.-Spuse incepand sa mearga spre pat si luandu-ma dupa ea.
M-am asezat incet pe pat,si chiar in momentul acela usa se dechise pe ea intrand mama.Privirea ei se piroti asupra mea de cum pasi in camera.Veni in graba spre mine.
-Puiul meu,cum te simti?-Se aseza pe pat si imi lua mana in a sa.
Am respirat adanc...
-Eric...-Incepu apoi isi intoarse privirea spre Luana si vazandu-i expresia acesteia renunta la a mai continua.In schimb ma imbratisa strans.I-am raspuns la imbratisare. Aveam nevoie de asa ceva. Aveam nevoie de ea acum mai mult decat de orice. Era mama...si o iubeam. O iubeam foarte mult.
-Te iubesc!-Imi zise apoi despartindu-se putin se mine ma saruta pe frunte.
As fi vrut sa spun ca si eu simt acelasi lucru,dar nu puteam.
*~*~*~*~*~*~*~*~
Hey!
Dupa cum vedeti am postat capitolul 43. L-am scris acum o ora(cred). E scurt...Ba nu! E foarte scurt fata de celelalte. Nu prea are cine stie ce actiune...doar chestii la care v-ati fi asteptat.
Deoarece a trecut ceva timp de cand nu am mai postat,am zis sa ma opresc aici cu scrisul si sa continui in capitolul urmator.
Sper sa va placa si sa va lasati parerea.
Mult succes cu blogurile si bineinteles la scoala! :*

Capitolul 42

Hey! Ce mai faceti? Cum o mai duceti? :)
....
Dupa cum vedeti m-am gandit sa mai postez si eu. Va las sa descoperiti singuri ce am pregatit in acest capitol. Nu e un capitol prea grozav ,are multe "gauri". Totusi sper sa va placa si sa va lasati parerile prin comentarii. P.s. Scuzati greselile!
>:D< :*
*~*~*~*~*~*


Capitolul 42

PVE.

Am coborat din avion cu un adevarat uragan in minte.Gandurile se luptau unele cu altele de parca ar fi inceput un razboi. Ceva imi scapa...dar ce?
De la aeoport am pornit spre casa de vacanta pe care o aveam aici.Voi avea nevoie de ceva timp sa opresc uraganul.

PVL.

-Nesimtit,egoist si las ce esti tu!-Am exclamat furioasa oprind masina in fata casei.
Cum a indraznit sa dispara?E magician si eu nu stiu sau ce? De ce ii e frica?Adica...are de ce sa ii fie frica.Daca il prind il...Si tu gura idioata! Cum ai indraznit sa spui ca Soll nu l-a inselat?!
Inteleg ca ai zis adevarul,dar...ahh la naiba! Soll e o fraiera,m-am saturat sa o vad suferind! Chiar m-am saturat! Am coborat din masina si am trantit usa apoi m-am indreptat spre casa.
Intrand mi-am amintit ceva.Am scotocit prin geanta pana am gasit ceea ce cautam dupa care m-am dus la Soll.
Am intrat in camera si am zarit-o stand pe pat si privind afara.
-Soll...
Se intoarse spre mine.
-Poftim!-Am zis intinzandu-i o pastila si luand cu cealalta mana paharul cu apa.
-Ce e asta?-Facu semn cu capul spre pastila.
-Doar ia-o!-Am indemnat-o.Nu vroiam sa ii spun fiindca i-as fi amintit de cele intamplate.Sunt sigura ca amintirile alea nu ii paraseau gandurile,insa sa ma auda si pe mine vorbind despre...ar fi fost si mai rau.
-Ce e?-Repeta intrebarea fara sa se miste.
-Off...o pastila...
-Vad si eu asta.Ce fel de pastila?-Ma privi banuitoare in ochi.
Mi-am ferit privirea.
-Anticonceptionale?-Intreba
Am dat aprobator din cap.
Se intinse si lua pastila.
-Multumesc...nu stiu ce m-as face fara tine Luana.
Am zambit slab in timp ce o priveam cum inghitea pastila.

Doua saptamani mai tarziu.

PVE.

Nispul fin imi atingea talpile in timp ce mergeam pe plaja.Gandurile inca imi erau incalcite,insa nu la fel ca la inceput.Am privit cerul senin...in aceste doua saptamani m-am gandit profund si nu am putut descifra prea multe din spusele Luanei
sau a le lui Andrew.Lipsea o piesa importanta a puzzel-ului...Alte amintiri ce nu mi-au dat pace in aceste saptamani au fost cele legate de noaptea aceea...fusese totul prea frumos ca sa dureze...m-am agatat de o iulizie...si apoi dandu-mi seama ca nu a fost real in
totalitate m-am simtit...distrus.
Sentimentul acela inca mai persista...inca ma simt ranit si trist fata de cele intamplate.Ma simt tradat si tin sa cred ca sunt cel mai ghinionist om.M-am indragostit de persoana nepotrivita...de o persoana care nu m-a iubit,insa s-a prefacut ca o face.
-Salut Eric!
Mai avem putin si ma impiedicam la auzul unei voci ce m-a salutat. Mi-am intors privirea spre sursa vocii si am intalnit o pereche de ochii albastri ce ma priveau oarecum superior. Robert.
-Robert...ce surpriza!-Am exclamat zambind intr-un mod fals.-Ma bucur sa te revad!-Pe naiba...mai bine il vad pe Andrew facand dus...
-De asemanea.Ce mai faci?-Imi intoarse zambetul.
-Uite in vacanta,ma mai relaxez putin.Tu?
-La fel.
O ideea mi-a incoltit in minte...daca tot e aici sa profit.
-Dar Solagee?De ce nu e cu tine? Am auzit ca sunteti impreuna.
-Impreuna?Soll e mai greu de prins decat iti imaginezi.
-Imposibil!Pe tine te iubeste.Adica v-am vazut sarutandu-va la nunta Alexandrei.-Au!Era foarte dureros sa o spun.
-Aaa.-Rase-Nu a fost un sarut real.Eu am fortat-o sa ma sarute...eram curios.Desi pentru tentativa aia de sarut mi-am luat-o rau de tot. Nu stiam ca ne-ai vazut. Chiar de ce v-ati despartit?
Nu mai auzeam ce spunea...mintea mea ramasese blocata pe "Eu am fortat-o sa ma sarute"...Respiratia mi s-a oprit si o negura mi-a invadat mintea si vederea pentru o jumatate de minut.Soll...nu...Am inghitit in sec. L-am privit pe Robert care ranjea asteptand parca ceva.
Mi-am luat avant si i-am ars un pumn facandu-l sa cada la pamant.
-Nenorocitule!-Am exclamat apoi i-am dat si un picior in burta,apoi inca unul si inca unul...
Stiam ca nu e bine ce fac...o stiam insa imi venea sa il omor. Intr-un final m-am oprit ai am plecat de langa el.Nu stiu daca mai respira,insa nu ma interesa.Am mers fara sa privesc unde...nu vedeam nimic,totul era gol,nimic nu avea culoare.M-am oprit in loc si mi-am pus mainile in cap,
tragandu-ma tare de par. Am cazut in genunchi si am privit cerul.
-De ce??!!-Am tipat
Nu Robert e nenorocitul...eu sunt. Eu sunt...eu am fost cel orbit de gelozie...de furie si de ura. EU! De ce nu am ascultat?De ce nu am avut rabdare ?De ce nu am lasat-o sa imi explice? Bataia pe care si-a primit-o Robert e nimic in comparatie cu ce as merita eu. Am distrus o fiinta inocenta!
I-am distrus viata! Din cauza prostiei mele am distrus un inger.I-am rupt aripile fara sa imi pese!Mi-am batut joc de toata dragostea ei...
M-am ridicat de jos si am alergat spre casa. Aici am dat un telefon,iar in urmatoarea jumatate de ora ma aflam la bordul avionului,in drum spre L.A.
***
Dupa ce am aterizat m-am urcat in masina si am sunat-o pe Luana.
-Da!-Raspunse cu o oarecare enervare...O intelegeam...acum o intelegeam.
-Luana,trebuie sa vorbim.-I-am zis incet pe un ton trist.
-Dar in urma cu doua saptamani nu ai vrut sa vorbim!Ai fugit ca un las!
-Te rog Luana,trebuie sa vorbim!
S lasara cateva clipe de liniste.
-Bine.Sunt acasa.
-Soll...este...?-Am intrebat incet
-E la o sedinta foto
Nu am mai zis nimic,am inchis apoi m-am grabit sa ajung la Luana. Am oprit motorul masinii si am coborat.Ajungand in fata usii am batut,iar menajera mi-a deschis si m-a condus in living,zicand ca Luana va veni imedit.Am anlizat putin incaperea.Privirea mi s-a oprit asupra a doua fotografii,inramate, aflate pe o masuta.
M-am deplasat pana acolo si le-am ridicat.Soll...erau doua fotografii,doua fotografii ce infatisau aceeasi persoana,dar parca alta. Una dintre ele o infatisa pe Soll cea de dinainte ,iar cealalta pe cea de acum.Intre cele doua erau diferente uriase si privind dincolo de aspect era...dureros.In prima fotografie zambea,
in a doua nu.In prima fotografie ochii ei aveau o stralucire aparte,in a doua stralucirea aceea dispare,lasand loc unei tristeti ascunse,unei tristeti pe care nu a stiut-o nimeni mai bine decat ea.Am atins cu degetul prima fotografie...zambetul ala frumos...acel zambet pe care l-am sters fara sa imi peste.Toata fericirea aceea molipsitoare...am stins-o...
-Eric!

Am tresarit,fiindc cat pe aci sa scap fotografiile din mana. Am respirat adanc,apoi le-am pus la loc si m-am intors spre Luana.
Aceasta ma analiza de jos in sus,privirea sa oprindu-se la fata mea.
-La ce te uitai?-Ma intreba asezandu-se pe canapea.
Nu am zis nimic. Zambi slab.
-In poza aia era la balul bobocilor.Ce mai sera!-Zise melancolica aratand spre poza.
Din nou nu am zis nimic.
-Sa sti ca sunt foarte suparata pe tine ca ai plecat.Imi vine sa iti scot ochii,dar ma abtin fiindca esti varul meu.Macar te-ai mai destins?E frumos in Hawaii?
Liniste.
-Eric,cu tine vorbesc!-Se incrunta privindu-ma.
-Ok...ai o fata de parca ai fi in chinuri.
Chiar sunt...ma doare sufletul...daca il mai am.
-Ce a facut Soll in anii astia 3?-Am intrebat privind-o.
Intrebarea mea o luase prin surprindere,expresia ei facila imi dadea de inteles asta.
-La ce te referi?-Intreba.Intrebarea era mai mult de fatada fiindca stia cu exactitate unde bateam,insa ceva o retinea.Dar ce?
Am oftat trist.
Imi era greu sa o spun...Iar cel mai plauzibil motiv era frica de a primi un raspuns afirmativ,luand in felul asta inca o lovitura.
-Soll...a avut pe cineva in anii astia?
Luana inghitii in sec.
-Nu inteleg ce vrei sa spui?
O oarecare iritare m-a patruns.Ce o opreste?
-Soll a fost cu cineva in anii astia?-Vocea imi tremura
-Eric ce ai patit?-Se ridica in picioare si  facu doi pasi spre mine.
-La naiba Luana! Zi-mi daca Soll chiar a umblat din floare in floare toti anii astia!-Am exclamat ridicand tonul putin cam mult. Luana tresarii la schimbarea mea brusca de atitudine.Facu un pas in spate.
Privirea ei ma analiza in detaliu,mai ales expresia faciala.
-De ce m-ai intreba asa ceva?-Intreba
-Doar raspunde-mi!
-Eric ce ai patit? Cand ai plecat in Hawaii erai...Eric...iar acum...Ce s-a intamplat?
-Robert s-a intamplat!-I-am raspuns pe un ton ridicat.
Fata ei pali.
-Raspunde-mi!
-Ce sti?-Intreba parca cu frica
-Nu are importanta!-M-am aproiat de ea.-Raspunde-mi odata la nenorocita aia de intrebare!
Inghitii in sec,vazandu-ma chiar in fata ei.
-Nu...-Sopti apoi isi duse mana la frunte.
-Luana...te rog...raspunde-mi!-Am zis putin mai incet
-Ar fi mai bine sa pleci Eric.-Ma privi
-O intrebare.Atat.Te rog raspunde-mi!-Am privit-o rugator in ochii
Lacrimile se luptau sa iasa din ochii sai.
-Nu.-O lacrima ii curse pe obraz insa o sterse imediat.-Soll nu a avut pe nimeni...
Un cutit mi-a strapuns inima.Mi-am dus mana in locul inimii pentru a vedea dara e real...nu...durerea venea din interior.
Luana continua sa ma priveasca in ochii in timp ce lacrimile evadau din ochii ei.
Mi-am desprins privirea din a ei si am plecat...Nu stiu cum am reusit sa ajung pana la masina.In fata ochilor mi se derulau acum toate momentele in care o jignisem pe Soll,in care o invinovatisem pentru ceva ce nu facuse.Toate acestea in timp ce ea  aproba...dar de ce? De ce? Un alt moment care mi-a revenit in minte a fost acela de acum 2 saptamani,cand a  avut o scapare...
un moment de slabiciune in care a vrut sa spuna ceva. Am sperat...am sperat sa fie adevarat atunci...dar acum...doare.Doare al dracului de tare. Am oprit masina apoi am coborat si am intrat in casa. Ajungand in camera mea m-am dus direct spre un sertar...deschizandu-l am scos de acolo o coala de hartie impaturita si o bucata de material roz...
De ce le pastrasem? Nu stiu nici eu.Insa privind bucata de material inima mea se rupe  in bucati...bucati care nu cred ca vor mai fi repuse la loc vreodata. M-am asezat pe pat si am despaturit coala de hartie,pe care era asezat scrisul lui Soll...

"Dragul meu Eric,

Eric,
 Nu stiu de ce iti scriu scrisoarea asta. Probabil din lasitate,nu as mai putea sa te mai privesc o data in ochii si sa suport privirea aceea a ta. As muri,daca m-ai mai privi asa inca odata. Vreau sa iti transmit prin intermediul acestei scrisori ca imi pare rau fiindca ai inteles cu totul altceva. Imi pare rau ca am fost prea lasa si nu ti-am explicat astazi ,cand am venit acasa sa ne schimbam tinutele, cele intamplate. Imi pare rau ca te-am facut sa treci prin toata suferinta aceea. Daca as fi putut as fi luat toata suferinta asupra mea,ca tu sa nu versi
nici macar o lacrima.Un lucru foarte important pe care nu vreau sa il uiti este sa sti ca te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit. Te iubesc chiar daca am facut greseli,te iubesc chiar daca m-ai facut sa trec prin chinul acela aseara. Cuvintele pe care mi le-ai adresat au fost extrem de dure,as fi preferat sa ma omori mai bine decat sa imi vorbesti in felul acela. Dar viata nu este dreapta...este o curva...dupa cum ai zis si tu,o curva la fel ca mine.
Vreau sa te rog ceva,desi stiu ca nu mai am dreptul. Vreau ca atunci cand vei avea o sotie si poate si copii sa nu te lasi condus de furie si gelozie si sa pateasca si sotia ta acelasi lucru ca si mine. Nu le doresc nici celor mai rai dusmani ai mei sa treaca prin ce am trecut eu. Asa ca nu uita Eric,sa nu mai lasi niciodata furia si gelozia sa te conduca.
Eu stiu ca nu esti cum ai devenit seara trecuta. Stiu ca esti dulce si calm. Ai grija de tine si de inima mea!
                                                                                                                                                                                                                   Te iubesc,
                                                                                                                                                                                                                                        Solagee."

Am privit fix portiunea de scris intignat...o lacrima.
~*
-Ti-a placut?-Am repetat intrebarea punandu-mi capul in palme.
-Ce?-Intreba nedumerita
-Sarutul.-Am zis promt ridicandu-mi privirea spre ea.
-Eric nu mai vorbi in dodii. Despre ce sarut vorbesti?
-Sarutul lui Robert sau ati ajuns si mai departe.-Am zis pe un ton dur.
Impietri,iar fata ei deveni pala.
-Acum ti-ai amintit?-Am zis ridicandu-ma de pe pat si facand un pas spre ea.
-Eric eu...-Inghiti in sec.
-Dar de ce? Nu trebuie sa te justifici iubita mea. Doar nu conteaza ca m-ai mintit in fata spunandu-mi ca ma iubesti ,iar 3 ore mai tarziu ti-o trageai cu fostul pe la colturi la nici 10 metri departarede mine.-Am vorbit calm,desi pe interior fierbeam.
-Nu e ceea ce crezi...-Zise incet.
-Aaa,da? Atunci cum e? Spui ca nu am vazut eu bine?-Am mai facut un pas spre ea.
-Nu...-Vocea ii se stinse.
-Ce ai patit?Ti-e rau? Esti cam alba la fata.
Lasa privirea in jos. I-am ridicat capul obligand-o sa ma priveasca in ochi.
-Raspunde!-Am exclamat.
...
-Am zis sa raspunzi!-Am ridicat tonul.
-Eu...
-Sti ma doare Soll. Ma doare al naibii de tare. As fi preferat de 1000 de ori sa ma arunce cineva in foc sa ma injunghie de 10.000 de ori in acelasi loc sa imi scoata ochii decat sa vad ce am vazut,deoarece sunt sigur ca era mai putin durerors. De ce ai facut asta? De ce m-ai mintit ca ma iubesti?-O lacrima imi cazu pe obraz.
Intinse mana dorind probabil sa imi inalture lacrima.Am prins-o de mana intr-un mod brutal.
-Raspunde!-Am exclamat ridicand tonul.Eram sigur ca aveam privirea aceea infioratoare deoarece ma privi cu frica.
Suspina lasand capul in jos,iar doua lacrimi ii cursera pe fata.
-Plangi?-I-am ridicat capul din nou.-Ooo,scumpo dar curvele nu plang niciodata. Ele doar accepta totul. Nici o lacrima iti amintesti? Asta e regula vostra.
-Deci imi raspunzi azi?-Am tipat.
-Eric...nu e ceea ce crezi...m-m-a obligat sa il sarut.
-Ti-am zis sa imi raspunzi! Zi,de ce m-ai tradat? Eu nu iti eram suficient? Dar ce vorbesc cine stie de cand te vezi cu el. Poate saracul baiat nu are nici o vina. Te intalneai cu amandoi in acelasi timp? Raspunde!
Am apucat-o de incheieturile mainilor si am izbit-o de perete.
-Nu...t-te-am t-tradat...-Reusi sa spuna
-Ooo,te rog! Ai vrea sa te cred?Stiu bine ca am vazut!-Am tipat
...
-Si acum spune-mi Soll ce am zis eu mai de mult? La hotel in Bucuresti? Iti amintesti?-Se tensiona si mai mult,iar fata ei deveni si mai alba.
-Deci iti amintesti.-Am continuat vazandu-i reactia.- Am zis sus si tare ca nu suport tradarea, firar sa fie!Asa am zis ,da? Am zis lucrul ala ca sa nu se ajunga aici si se pare ca tu ai uitat.
...
-Dupa ce mi-ai facut tu in seara asta crezi ca voi mai putea avea incredere vreodata in vreo fata?
....
-Vorbeste o data!-Am izbit-o mai tare de perete.Ma durea atat de tare sa ii fac asta...
-Tu iubirea mea. Dragostea mea adevarata-I-am mangaiat obrazul- M-ai tradat. M-ai injunghiat pe la spate. Mi-ai luat sufletul si inima si le-ai jucat in picioare fara sa iti pese.-Alta lacrima imi curse pe obraz.
-Mai ti minte cate declaratii ti-am facut?Cat ti-am dovedit ca te iubesc? Cand iti spunem ca iubirea mea pentru tine e pana la infinit si inapoi? Ei bine acum vrei sa sti in ce s-a transformat toata iubirea aceea?
...
-In ura!-Am tipat extrem de tare.
-Vrei sa mai auzi odata? Te urasc Solagee Ionescu! Te urasc fiindca m-ai distrus ,fiindca nu ti-a pasat de dragostea mea,fiindca ai incalcat singura gresala peste care nu pot trece cu vederea! Te urasc!-Am dat cu pumnul in perete,chiar langa capul sau.
Incepu sa planga.Ma durea sa o vad plangand...Ma durea atat de tare incat am avut impulsul de a o lua in brate si de ai spune ca totul va fi bine.Ca toate astea sunt doar o gluma si ca vom fi impreuna mereu.Dar impulsul a disparut la fel de repede pe cat a si venit.
-Ooo si... te urasc pentru ca esti frumoasa doar pe exterior,atat! In rest nu ai nici un sentiment,tu nu sti sa iubesti,dar iti spun ceva frumusetea e trecatoare.
-Si acum...daca cauti in capsorul asta al tau frumos iti vei mai aminti ceva din discutia de la Bucuresti. Am zis daca tin eu minte bine ca cine ma tradeaza plateste. Si asta,scumpa mea vei face si tu!!-Am privit-o apoi am luat-o de maini si am trantit-o pe pat.
Privirea mea cobora pe corpul sau in timp ce imi desfaceam nasturii de la sacou.Inca plangand se trase in cea mai indepartata parte a patului.
-Dupa cum am zis mai devreme. Daca ti-ai traso cu Robert langa un perete fara sa vrei,atunci o vei face si cu mine acum si aici!Macar eu iti ofer ceva mai mult confort,pe care nu il meriti totusi.-Tonul meu era unul inuman,nu semana absolut deloc cu mine.Nu ma puteam controla...eram doar o marioneta a furiei si a geloziei.
Am aruncat sacoul jos apoi am deschis primul nasture de la camasa si m-am apropiat de ea.
Vazand gestul meu se trase si mai departe,strangadu-si genunchii cu bratele.Prinzand-o de maini am intns-o pe pat,eu venind deasupra sa si am inceput sa o sarut...
-Eric...te rog!!!-Tipa
Ma sfasiau cuvintele ei,ma distrugeau incet.Imi doream ca toate astea sa nu existe...imi doream sa nu o fi vazut sarutandu-l pe Robert.
-Ma rogi?Nu ai dreptul sa ma rogi nimic!
-Te rog!!
Am ignorat-o desi nu stiu cum am putut face asta...odata cu tipetele ei se mai rupea cate o bucata din inima mea.Am simtit o durere in zona abdomenului,durere ce m-a facut sa ma ridic.Cand am privit in jur Soll era langa usa incercand sa iese,insa fiindca incuiasem usa nu a reusit sa o faca.Am luat-o de talie si am asezat-o din nou pe pat,de aceasta data lasandu-ma cu mai multa presiune asupra ei.Am privit-o,iar aceasta ma privi in ochi si zise:
-Eric tu nu esti asa...te rog!!!Crede-ma nu te-am inselat! Te iubesc!!!
In acel moment nimic nu mai exista.Niciodata nu am detestat ceva mai mult decat o declaratie falsa. Uram acest lucru,era de-a dreptul egosit...
Negandidu-ma de doua ori,palma mea a fcaut contact cu obrazul ei. Imediat ce am facut acest lucru am regretat.Era cel mai incorect lucru facut vreodata,insa nu am lasat sa se vada regretul.
-Nu  mai minti curvo! Daca ma iubeai precum spui nu faceai ce ai facut!-Am tipat
-Esti o curva! O curva in care am avut incredere mai mare decat in mine. Pe care am iubit-o mai mult decat pe viata mea,dar cum am mai zis curvele platesc foarte scump si asa vei face si tu.
Suspinele se infiltrara in plansul sau.Mainile mele au distrus cu mare usurinta rochia sa,eliminand-o bucata cu bucata.Terminand cu aceasta am inceput sa o sarut din nou...daca acelea se puteau numi saruturi.
-O sa regreti asta mai tarziu...-Am auzit ca o soapta...
~*
A avut dreptate....a avut dreptate in totalitate.Acum...ma doare.M-a durut atunci insa acum e de mii de ori mau mult. Am recitit randul:""te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit."Era ca o sabie ce mi se infigea in inima in repetate randuri.Imi venea sa mor...sa ma impusc...nu o sa pot trai cu asta...nu o sa pot trai cu gandl ca din cauza geloziei mele idioate i-am distrus viata...pur si simplu nu voi putea.Am stans cu putere in mana bucata de material roz...De ce? De ce nu am putut fi mai ingaduitor? De ce...
Usa camerei se tranti la perete.
-Eric Pierce esti un om mort! Ce i-ai facut Luanei?-Tipa Soll.
Mi-am intors privirea spre ea si am intalnit o alta privire extrem de furioasa.Nu stiu ce expresie avea fata mea,insa ochii ei sa marira de indata ce ma analiza putin,apoi privirea sa cobora spre mainile mele. I-am urmat privirea spoi dupa cateva secunde am privit-o din nou.Ochii mei intalnindu-i pe ai ei.Tristetea sa infiltra rapid in acestia...inca o lovitura.
Trecuse o eternitate de cand ochii ei nu ii parasisera pe ai mei,o eternitate de cand ramasese  impietrita,sau asa mi se parea mie deoarece suferinta era apasatoare.Apoi ca prin minune zambi slab,un zambet amar ce ascundea o multime de sentimente.
-Cum a fost in vacanta Eric?-Intreba mergend spre mine.Isi puse geanta pe pat
-Devastatoare...-Am zis,speriindu-ma apoi de felul cum suna vocea mea.Era de parca nu as fi vorbit eu,ci o alta persoana care fusese torturata ani de-a randul prin cele mai inumane metode.
Se aseza pe pat.
-Se pare ca  a fost o vacanta incantatoare.Mai mult ca sigur te-ai distrat de minune.Vreo noua cucerire ai mai gasit sau te opresti in cele din urma la Silvya?Dar stai! Te-ai culcat si cu mine deci nu.Sau poate te caiesti de ce ai facut si vei deveni in sfarsit baiat bun.-Ma privi fix cu o privire rece asemenea ghetii.
-Soll...
-Da Eric,ai ceva sa imi spui?Ooo,dar ce ai acolo?-Isi fixa privirea asupra obiectelor din mainile mele. I-am urmarit privirea analizand la randul meu obiectele.
-Da-mi sa vad!-Zise intinzand mana.
Stia exact ce face...scopul era doar sa ma chinuie  si o meritam...o meritam din plin.
Luand scrisoarea din mana mea isi trecu privirea peste continutul acesteia apoi zambi.Din nou acelasi zambet amar.
-Ai pastrat-o?!-Spuse surprinsa.-Sincera sa fiu nu ma asteptam.-Isi ridica privirea spre mine.
-Nu prea inteleg de ce ai pastra asa ceva si tocmai de aceea te voi ruga sa imi explici,insa mai intai...-Privirea ei cobora spre bucatica de material-...aia ce e?
Lua materialul din mana mea.
-Matase roz...-Zambi din nou in acel fel.-...a cui e?-Ma privi din nou.
Avea o privire nedumerita,insa daca priveai in ochii sai,in spatele acelei nedumeriri se ascundea cunoasterea.
Mi-am ferit privirea de a ei.
-Ok,am inteles. Este de la o alta tarfa cu care te-ai culcat...cred ca a fost ceva de neuitat de ai pastrat asta si mai cred ca ai fost tare nerabdator pentru ca bucatica asta e rupta dintr-o tesatura mai mare care cu siguranta a alcatuit candva  o piesa vestimentara.
-Am dreptate?-Afisa din nou zambetul amar.
Cat...
-Asa...acum sa revin la ce am spus mai devreme.De ce ai pastrat scrisoarea?-O flutura prin fata sa.
De ce am pastrat-o? Nici eu nu stiu...
-Eric,cu tine vorbesc!
Am privit-o.
-Cum poti fi o actrita atat de buna?-Am intrebat incet,insa suficient cat sa ma auda
-Eu? Scumpule asta e lumea mea. Lumea mea e ca un film...un film din ala prost de tot in care dai dintr-o problema in alta.Si sincer m-am saturat.-Rupse scrisoarea in doua apoi in parti mai mici,dupa care o arunca pe podea.
Am privit bucatelele de hartie.
Ridicandu-mi privirea am intalnit o alta extrem de serioasa si de rece.
-Cine ti-a spus?-Intreba brusc
-Robert...
-Incredibil! Cu s-a intamplat asa ceva? Sa nu imi spui ca te-ai intalnit intamplator cu el si ca s-a gandit sa iti impartaseasca cateva secrete?-Tonul sau era usor sarcastic.
...
-Sti...-Continua-...trebuie sa vad cum dau de el,avem niste conturi neincheiate.Trebuie sa o rezolv si pe asta,ce sa-i faci!-Ofta
...
-Sti Eric...am vrut sa te intreb ,insa fiind plecat in vacanta nu am vrut sa fiu nepoliticoasa si sa te deranjez. Cum te-ai simtit dupa ce ai reusit in sfarsit sa te  culci cu mine? A fost mare satisfactia,nu?
Cuvintele ei erau asemenea unor pumnale ce imi strapungeau corpul.
-Vrei sa sti cum m-am simtit eu?-Ma privi fix.
Nu am raspuns.
-M-am simtit ca o proasta,ca o idioata,ca o...tarfa ordinara si toate astea deoarece dupa atatia ani am permis ca un barbat sa ma atinga,si nu orice barbat.I-am permis asta barbatului care cu trei ani in urma mi-a distrus viata.
Nu mai vroiam sa stiu nimic.Simteam ca mor auzind lucrurile astea din gura ei.
M-am intors cu spatele la ea si am lasat privirea in pamant.
-Mi-ai distrus viata Eric,intr-o singura noapte ai reusit sa distrugi tot ce avem pana atunci,incepand cu iubirea mea pentru tine si cu increderea in barbati.
Am simtit cum s-a ridicat de pe pat.
-Ai reusit sa distrugi toata fericirea si pofta mea de viata.-Vocea ii tremura.
Imi doream sa ma loveasca un tren oricum nici o durere nu se compara cu ceea ce simteam.
-M-ai distrus Eric....m-ai distrus fara sa iti pese. Ai fost egoist.-Suspina- Ai vazut doar suferinta ta.Nu mi-a pasat de lacrimile mele,de rugamintile mele.-O lacrima imi curse pe obraz,insa am sters-o repede.-Nu ti-a pasat nici de faptul ca te iubesc,ba mai mult atunci cand ti-am spus m-ai lovit.
Cel mai dureros moment din viata mea...imaginile mi se revarsau dureros de incet in minte,parca dorind sa ma faca sa retraiesc momentele acelea,insa de data aceasta stiind adevarul.Era ca si cum as privi un film in care unul dintre personaje actioneaza gresit si mi-as dori sa il fac sa vada realitatea...Durerea era inimaginabila.
-Intoarce-te...-Zise cu voce inecata
Alte lacrimi mi-au evadat din ochii.Le-am inlaturat repede.
-Uita-te la mine Eric! Priveste rezultatul actiunilor tale! Uita-te in ce m-ai transformat!-Tipa
M-am intors incet si am in talnit cea mai trista si indurerata expresie.Lacrimile ii curgeau fara oprire pe fata. La vederea expresiei sale inima mi s-a rupt pentru a nu stiu cata oara in milioane de bucatele si am lasat libere lacrimile pe care ma chinuiam atat de tare sa le ascund.
-Iti place?- Ma intreba cu o voce indurerata.
-Asta sunt eu .Adevarata mea fata din ultimii trei ani.Nu cred ca a fost zi...ba nu! au fost cateva zile in care nu am varsat nici o lacrima in toti anii astia,dar doar cateva zile.Cateva nenorocite de zile in care am zambit cu adevarat.
Nu stiam ce sa spun...ce sa fac.Imi venea sa ma duc,sa ma inchid undeva,si sa nu mai ies de acolo niciodata.
-Dupa ce am plecat atunci de la tine si a vazut Luana starea in care ma aflam a fost croita sa mergem la politie si sa depun plangere.Ai fi stat mult timp la racoare pentru ceea ce ai facut,insa am spus clar nu.Si sti de ce?
...
-Pentru ca te iubeam.-Ma privi in ochi.- Te iubeam atat de mult. I-am spus Luanei ca nu o pot face pentru ca ar fi ca si cum m-as denunta pe mine.Te-am iubit Eric...nimeni nu stie cat de mult si cat de sincer am facut-o.Dar acum  vrei sa sti ce simt? Ura!-Tipa
-Vrei sa mai auzi odata?
-Te urasc! Te urasc Eric Pierce pentru ca m-ai distrus! Te urasc pentru ca nu ti-a pasat de dragostea mea!Te urasc pentru ca nu ai avut suficienta incredere in mine! Te urasc pentru ca nu ai vazut decat suferinta ta.
Simteam cum lacrimile imi curgeu pe fata.Am privit-o cu durere in ochi si am intalnit o privire rece ,plina de ura.
-Si te urasc pentru ca esti frumos...ba nu! esti superb. Atat de superb incat vrajesti fete prostute cum am fost eu.Le faci sa se indragosteasca de tine apoi le distrugi vietile. Cat m-am ferit...cat mi-am impus sa nu ma indragostesc de tine.Intotdeauna am zis ca nu voi iubi o persoana celebra...si am stiut de ce. Persoanele in cauza sunt egoiste...si atunci cand nu le convine ceva ii ranesc pe cei din jur in cele mai dureroase moduri. Spune-mi, le-ai facut asa ceva si altor fete?
Am clatinat din cap.
-Nu te aud?-Intreba tipand in timp ce plangea.
-Nu.-Am zis clar printre lacrimi.
-Deci am avut onoarea sa fiu prima fata violata de Eric Pierce.Eric Pierce marele star caruia i-au cazut intotdeauna fetele la picioare!-Rase fals
-Imi...-Am inceput.
O palma imi atinse fulgerator obrazul.
-Sa nu indraznesti!-Tipa-Sa nu indraznesti sa spui ca iti pare rau! Nu ai dreptul!
Am privit-o indurerat...privirea ai era plina de ura.
Nu suportam sa o vad privindu-ma asa...ma durea...ma ranea profund privirea ei.
Am suspinat ,incercand sa imi fac curaj.Desi nu meritam sa spun asta am zis-o.
-Si eu te-am iubit si recunosc ca am fost un prost fiindca nu te-am ascultat,recunosc ca am gresit si regret asta...nu stiu ce sa fac ce sa spun...e prea mult...e mult prea mult pentru mine.Si eu am suferit...si eu sufar...-Vocea mea era trista...plina de regret...
In urma spuselor mele paru si mai enervata,ura  transmisa prin intermediul privirii sale amplificandu-se.
-Nu ma fa sa te plesnesc din nou? Ai suferit? Ce ai facut? Ai fugit in L.A. unde te-ai apucat de baut si ti-ai tras-o cu toate tarfele pe care le-ai gasit.Asta  e genul tau de suferinta...Ei bine e nimic...vrei sa sti ce e suferinta adevarata Eric? Chiar vrei sa sti?-Privirea mea o sustinu pe a ei.
-Suferinta adevarata e sa intri in soc din cauza unei intamplari,sa ai cosmaruri in fiecare noapte cum ca cineva te urmareste si vrea sa iti faca rau,sa stai internat in spital unde in jurul tau se invarte o armata de doctori si de psihologi care nu stiu ce sa iti faca,sa te vad in pielea oricarei persoane din jur,sa te feresti de atingerile tuturor si sa tipi sa te lase in pace,sa nu iti faca rau. Sa te uiti la familia si la prietenii tai si sa nu ii recunosti,sa vrei sa te sinucizi din cauza cosmarurilor fara sfarsit,sa stai internat intr-un sanataoriu timp de 3 luni! Asta e suferinta Eric! O cunosti?-Intreba planagand in hohote.
Se lasa incet si se aseza pe podea.
Incercam sa procesez informatiile...incercam insa nu puteam.Nu vedeam, nu auzeam...tot ce imi venea in minte era "Numai din cauza ta s-au intamplat astea,tu esti vinovat!".
Mi se inmuiasera genunchii...simteam ca nu mai am aer...ca  voi muri sufocat in orice moment. M-am asezat pe podea fara sa spun ceva.Eram...in soc.Nu puteam sa spun nimic...ceva ma oprea...ceva nu ma lasa. Inima nu mai avem,o pierdusem.In locul ei era acun o gaura neagra imensa...
Atata suferinta pentru un singur suflet...cum?! Cum am putut sa fac asa ceva...cum am putut fi atat de orb?!Ma urasc! Ma urasc atat de tare incat imi doresc sa mor...
Am privit-o pe Soll care se afla in fata mea si plangea.Suspina apoi ma privi.Parul ii era ciufulit,iar fata uda. In afara de cunvintele ei mintea mea era goala...nimic nu mai exista.Nimic in afara de ea...
-Te doare asa-i?-Intreba stergandu-si fata cu  mana.
E putin spus...asta nu e durere.E mult mai mult...
Am inceput sa plang.
-Ti-am spus ca intr-o zi o sa regreti ce ai facut.
-Omoara-ma!-Am zis bruc.
-Ce?!-Intreba nedumerita
-Omoara-ma sau o fac eu!-Am privit-o
-Ooo,te rog nu fi patetic! -Exclama cu ura.-Nici sa mori nu ai dreptul.Sti care e pedeapsa pentru tine?-Intreba in timp ce se ridica.- Sa traiesti cu suferinta asta pentru totdeauna.Sa traiesti cu regretul si cu durerea asta in suflet.Obisnuieste-te cu asta Eric Pierce,pentru ca o meriti.A venit si randul tau sa suferi pentru ca eu nu mai rezist.-Zise in timp ce iesea din camera.
Randul meu...
Randul meu...
E mult prea mult...nu voi putea trai asa...nu voi putea sa traiesc stind ca am distrus viata cuiva in felul acela.Nu voi putea trai stiind ca am adus pe cineva in pragul nebuniei...pur si simplu nu voi putea.

*~*~*~*~*~*