duminică, 30 decembrie 2012

Capitolul 45

Acest capitol l-am scris special pentru prietena mea Luiza,a carei zi de nastere este pe data de 30 decembrie.
Eu am cam intarziat cu cadoul fiindca suntem deja in data de 31,dar asa sunt eu mai intarziata.
Sper sa iti placa cadoul meu.Stiu ca anul trecut a fost ceva asemanator,dar distanta nu imi permite sa iti ofer altceva. La Multi Ani Luiza! 


Capitolul 45


PVE.

De indata ce am aterizat in L.A. si ne-am luat bagajele,ne-am indreptat direct spre masina care ne astepta in fata aeroportului. In drum spre casa,bunicii ma priveau
la un interval de 5 minute.In cele din urma bunica rupse tacerea:
-Eric,scumpule,esti sigur ca poti face asta?
Stiam ca vrusese sa ma intrebe asta inca din aeroportul de la Bucuresti,insa nu indraznise.Ma hotarasem,pe parcursul calatoriei cu avionul,ca nu are rost sa stau posomorat.
Nu faceam decat sa ii intristez si pe ceilalti,asa ca am hotarat sa adopt o atitudine din care sa reiese faptul ca eram ok.Stiu ca nu era bine sa ma prefac ca sunt bine,insa era cel mai corect fata de persoanele dragi mie.
Si oricum prefacatoria nu era in totalitate...o prefacatorie.Chiar ma simteam putin mai bine,dar numai putin.Insa acel putin pentru mine insemna enorm.
-Da.-Am raspuns neprivind-o.
Am ajuns in fata casei,o ora mai tarziu.Am coborat din masina in acelas timp,iar paznicii de la poarta,care pareau foarte surprinsi de faptul ca ma afam acolo,ne-am luat bagajele si s-au indreptat spre usa principala.Probabill am uitat sa
mentionez ca nu stia nimeni ca astazi ma intorceam in L.A. si pe deasupra ii mai avem si pe bunici cu mine.I-am urmat pe paznici,iar cand am intrat in casa era...liniste.Un lucru surprinzator.Cand eram pe punctul sa cred ca nu era absolut nimeni in casa,
din living s-a auzit un zgomot ca de sticla sparta,asa ca ne-am indreptat intr-acolo.
-Andrew,fi mai atent!-Am auzit vocea verisoarei mele mustrandul.
Ajungand la intrarea in living am intalnit o imagine,in urma careia nu mi-am putut stapani un zambet micut. Undeva intr-un colt al livingului se afla un brad urias,iar in jurul lui se invarteau atat prietenii mei cat si parintii mei,bineinteles Luana dandu-le indicati tuturor cum sa
impodobeasca.Nu pareau ca ne observasera.
-Ne baga si pe noi cineva in seama?-Intreba bunica amuzata reusind sa le atraga atentia.
Andrew din cauza sperieturii scapa ceva pe podea,un globulet cred,care sa facu bucati.
-Vorbim despre aia mai tarziu!-Spuse Luana privindu-l urat.-Bunico,bunicule!-Exclama schimbadu-si imediat starea de spirit si alergand spre locul in care stateam.
Ii imbratisa pe cei doi cu multa dragoste apoi se oprii in fata mea si ma privi.In acest timp si ceilalti membrii ai familiei ii salutau pe bunici.
-Cum te simti?-Ma intreba Luana vizibil ingrijorata.
-Mai bine.-Am schitat un zambet
Ma imbratisa si imi sopti:
-Mi-a fost dor de tine!
-Si mie!-I-am spus imbratisand-o.
Dupa ce i-am imbratisat si pe ceilalti,Luana ne intreba:
-Vreti sa ne ajutati cum impodobitul? Avem mare nevoie de ajutor,tinand cont ca unii au mainile de jeleu.-Il privi pe Andrew.
-Hey,nu e vina mea! Chestiile astea sunt in directa legatura cu pamantul....il venereaza,vor cu disperare sa se apropie de el.
Luana isi dadu ochii peste cap in urma explicatiei lui Andrew.
-Deci?-Ne intreba privindu-ne pe rand.
-Simt nevoia sa ma odihnesc putin.-Am zis
-Eu va ajut cu placere,numai sa ma schimb.-Spuse bunica.
-La fel si eu.-Zambi bunicul.
Am strigat-o pe Jane,iar aceasta veni imediat.
-Ce camera doriti?-I-am intrebat
-Oo,scumpule,dar nu cunoastem casa.
-As vrea sa va fac un tur,dar sunt foarte obosit...-Am spus cu parere de rau
-Nu iti face griji dragule.Si camera nu conteaza.
-Condu-i in a treia camera pe dreapta de la etaj.-I-am spus lui Jane
Aceasta dadu afirmativ din cap.
-Are o vedere superba.-Le-am spus zambind slab.
Cei doi plecara in urma lui Jane.
-Cred ca ma duc...-Am inceput,insa am fost intrerupt de un tipat vesel.
-Nu ma prinzi,nu ma prinzi!-Intra Maya in living,strigand vesela.
Am impietrit.
Aceasta se opri vazandu-ma.
-Unchiule!-Exclama vesela dupa un moment.Veni in fuga si se agata de mine.Eu nu reactionasem.
-Maya!-Se auzi o voce strigand si imediat in livng aparura Jessica impreuna cu un barbat,care presupuneam ca e Remus.
Mi-am abtinut un oftat.
Privirea mea cobora asupra Mayei,care era inca agatata de mine.M-am lasat la acelas nivel cu ea si am imbratisat-o.
-Ce faci piticule?-Am intrebat-o
-Bine.Tu ce faci?
Nu atat de bine
-Minunat.-I-am raspuns zambind
Aceasta zambi aratand-si toti dintisorii.
Ridicandu-ma in picioare i-am privit pe cei doi.
-Buna, Jessica!-I-am spus
-Buna,Eric!-Zise aceasta uitandu-se cand la mine cand la Maya.
-Chiar seamana!-Exclama pe un ton scazut Remus.
Am zambit.
-Eric!-Am zis mergand spre ei si intinzand mana.
-Remus!-Imi stranse mana ferm.-Iarta-ma pentru...-Incepu
-Nu e nimic,mi s-a mai intamplat.-Am spus privind-o pe Maya care acum facea concurs de strambaturi cu Andrew.
Cei doi imi urmara privirea.
-Maya,nu e frumos!-O certa Jessica mergand spre ea.
-Eu ma duc sa ma odihnesc.-Am spus apoi am parasit livingul.
Ajuns in camera mea,mi-am scos haina groasa,apoi m-am intins pe pat si in nici...5 minute am atipit.
M-am trezit mult mai tarziu.Stiam acest lucru deoarece afara era intuneric. Spre surprinderea mea nu avusesem parte de niciun cosmar,ba mai mult nu visasem nimic. M-am ridicat din pat si am mers la dus,iar dupa ce am iesit m-am imbracat in ceva lejer,o pereche de jeansi si
un tricou alb. M-am dus si am desfacut bagajul.Intotdeauna ma intrebasem de unde  mostenise Luana dragostea pentru cumparaturi,insa fiind obligat sa o urmez pe bunica la cumparaturi am aflat. Stiuse ca nu aveam dispozitia necesara pentru a face cumparaturi,insa ma obligase sa merg cu ea doar pentru a ma face
sa ma simt mai bine si pot spune ca functionase.Mersul la cumparaturi imi alungase,pentru cateva ore,din minte toate acele amintiri. Si din moment ce fusesem la cumparaturi,si mai venea si Craciunul cumparasem cateva cadouri pentru cei de aici.
Dupa ce am scos cadourile,unele impachetate frumos altele in pungute de cadou,din bagaj am coborat la parter,cu acestea in mana. M-am indreptat direct spre living,unde nu mai era nimeni,insa in casa era un miros de scortisoara asa ca am presupus ca erau cu totii la bucatarie.Sub brad erau deja alte cadouri,asa ca
le-am lasat si pe ale mele acolo si am mers la bucatarie.
Intrand am intalnit o atmosfera...de sarbatoare.Mama,impreuna bunica,Ali si cuJessica gateau,iar Luana le urmarea cu atentie.
-Degeaba te uiti,tot nu vei invata!-O necajea Andrew.
-Andrew nu imi supara verisoara!-I-am spus inaintand si asezandu-ma pe un scaun. Luana mi-a adresat o privire drept multumire.
-Eu ii spun doar adevarul.-Ridica din umeri
-Sa vezi ce te va lovi pe tine peste fata adevarul asta,atunci cand veti locui impreuna.-I-am zis.
Ma privi urat,eu dor i-am zambit.
In decursul urmatoarei ore ne-am intins la o multime de conversatii ce cuprindeau glume cu duiumul.Mama,impreuna cu bunica se invartaeu dintr-o parte in alta a bucatariei,asemenea unor albine.Imi facea placere sa o vad pe mama asa,imi amintea de copilarie.De momentele in care ne strangeam cu totii in jurul bradului,iar
eu il asteptam nerabdator pe Mos Craciun. Ma incanta nespus faptul ca,macar o parte din acele lucruri se intamplau din nou deoarece de vreo 4 sau 5 ani in coace nu mai petrecusem Craciunul impreuna. Soarta facea ca eu sa  fiu plecat la concerte sau la diferite evenimente.Am zambit in timp ce o priveam cu admiratie pe mama.
Aceasta,desi era foarte agitata,imi prinse zambetul.
-De ce zambesti Eric?-Intreba in timp ce ii intindea bunicii un platou plin cu prajituri.
-Mi-am amintit de Craciunurile de cand eram copil.
Mama imi zambi calduros apoi veni si ma imbratisa. Despartindu-se de mine si reveind la treaba ei,Andrew incepu sa rada.
L-am privit si i-am intalnit ranjetul urias in timp ce se uita spre cineva.I-am urmat privirea si am vazut-o pe Luana care pudra cu zahar niste fursecuri si care era alba bin cap pana in picioare. Bineinteles ca nu m-am putut abine si am inceput si eu sa rad.
Ne privi furioasa apoi zise:
-Din astea nu pupati!-Ridica platoul cu fursecuri si se duse in partea cealalta a bucatariei.
Intr-un sfarsit pregatirile s-au sfarsit,asa ca ne-am dus cu totii in living,unde o masa frumos decoarata fusese asezata.M-am asezat pe canapea,privind cum Jane,mama si bunica puneau la punct ultimele detalii.Langa mine,pe canapea,se arunca Andrew. L-am privit.
-Ce te uiti asa la mine?-Ma intreba
-Inca ma intreb daca poate exista o persoana mai anormala decat tine...-I-am raspuns ganditor
-Mmm...-Adopta o fata ganditoare.-probabil.Acum lasa asta,ia zi ce cadou mi-ai luat.-Se trase mai aproape de mine si isi puse bratul de dupa umerii mei.
-Cred ca vei mai astepta.
-Haide,zi-mi macar care e.-Ma indemna privind spre brad.
-Nu.
-Off!-Exclama nemultumit.
NIci nu isi termina Andrew oftatul bine ca se auzi soneria.Jane,cara scapse de indicatiile mamei se duse se deschida. Doua minute mai tarziu Jane se intoarse in living...singura.Asta era ciudat.
-Jane,cine era?-Intreba mama
-Armata!-Se auzi o voce,iar apoi in living aparu o femeie de inaltime medie,satena si ce avea intiparit pe chip un zambet molipsitor.Imi parea teribil de cunoscuta. Fiind prea ocupat sa o studiez nu il observasem pe barbatul din spatele sau,care la randul lui zambea.
-Mama,tata!-Tipa Luana sarind si imbratisandu-i strans.
Acum stiam de ce mi se paruse cunoscuta femeia,Luana semana izbitor de mult cu ea.
-Alexandra!-Exlamara in acelas timp mama si bunica. Se dusera si o imbratisara,atata pe ea cat si pe barbatul din spatele ei.M-am ridicat,si in acelas timp cu tata m-am alaturat micutului grup.
-Mai sa fie,tu trebuie sa fi Eric!-Exclama...matusa dupa ce il saluta pe tata.
I-am zambit.
Aceasta ma analiza apoi ma trase intr-o imbratisare aproape sufocanta.Luana chiar era intruchiparea ei.
-Dar esti superb! Mai frumos ca la TV. Ah,nepotelul meu!-Spuse apoi ma imbratisa din nou,luandu-mi in acelasi timp rasuflarea.
Scapand mi-am indreptat atentia spre barbatul de langa ea.
-Mihai!-Imi spuse intinzandu-mi mana.
-Eric!-I-am spus strangadui-o.
-Despre ce armata vorbeai?-Intreba mama zambind.Cred si eu...isi revedea sora dupa mult timp.
-Aaa,aproape ca uitasem.Armata asta!


De cum spuse acestea,in living aparura alte patru cupluri.Pe unii ii cunosteam pe altii nu. Printre cupluri se aflau parintii lui Zack,ai lu Andrew si ai lui Soll,cei din urma m-au facut sa ma tensionez.Era neplacut sa dau ochii cu ei dupa ce...
-Nu pot sa cred!-Ma intrerupse vocea mamei,care era peste limitele de incantare.
-Victoria,Eli!-Spuse imbratisandu-le pe cele doua femei.
Rupand imbratisarile cu ele ii saluta pe sotii acestora,Allen si Paul.
Sfarisind imbratisarile cu acestia ,facu cunostiinta si cu celalat cuplu,care s-au dovedit a fi parintii lui Ali,Andrei si Lia.
Dupa ce am facut cu totii cunostiinta-si nu a durat deloc putin-ne-am asezat la masa,la care ma mir cum avuseseram loc cu totii.Asezarea la masa a deschis noi discutii,cele mai multe indreptandu-se asupra noii-vechii vesti ca Ali si Zack urmau sa se casatoreasca. Parintii acestora pareau destul de incantati zambind si privindu-si copii cu dragoste,amestecata
cu putina precautie.
-Soll,nu vine?-Intreba bunica in timp ce isi plimba privirea asupra persoanelor de la masa pentru a fi sigura ca Soll nu e acolo.
Starea de spirit mi s-a schimbat,si nu in bine.
-A fost retinuta,dar a spus ca va ajunge.-Ii raspunse mama lui Soll.
-Oo,sper sa ajunga imi e asa dor de ea.-Zise bunica
-Off am uitat!-Spuse matusa.-Am luat niste cadouri,dar sunt in masina asa ca ma voi duce sa le iau.-Anunta ridicandu-se. In urma ei se ridicara si mamele lui Zack,Ali si Andrew,spunand ca au acelas gand.
-O sa va ajute cei de la poarta.-Le anunta mama inainte ca acestea sa paraseasca livingul,insotite de Jane.
-Si Eric,cum te mai simti?-Mi-am intors privirea in dreapta mea la auzul vocii Jessicai.Nici nu sesizasem ca statea langa mine.
-Mmm...destul de bine.Tu cum o mai duci?
-Cam la fel.Mai greu cu Maya...
-De ce mai greu?

-E mai greu cu un copil...nu cred ca iti poti imagina.-Zambi. Ii dadeam dreptate,chiar nu puteam sa imi imaginez.
-Remus te ajuta?
-Remus se lasa machiat de Maya.-Rase. Am facut la fel.
-Interesant.-Am spus inca zambind
-Cand eram in Romania i-a pus vopsea verde in sampon.-M-a pufnit din nou rasul.
-Aici ii pregatise o farsa impreuna cu Andrew lui John,dar farsa s-a intors impotriva lui Andrew.
Jessica rase.
-Cateodata ma deranjeaza farsele ei.Am certat-o de nenumarate ori,dar daca afla Soll sau Luana ca fac asta...e vai de mine.
-Am vazut ca tin foarte mult la ea.
-Intradevar,poate prea mult.Inca nu imi vine sa cred ca mai are o garderoba la ele acasa. Luana e...speciala.
Am ras.
-Nu te pot contrazice.
-O stiu de foarte mult timp.E prietena prietena cu Soll din totdeauna. Cand eram mica ma prindea si ma imbraca ca pe o papusa...era un chin.
Numai gandul ma facea sa zambesc.
-Si ceea ce ma...sperie,oarecum,e faptul ca Maya ii prinde comportamentul si isi incerca talentul pe Remus.
-Maya e un copil deosebit.-I-am spus privind-o.
Doar zambi.
Conversatia ne-a fost distrasa de cele trei femei care se intorsera de afara,insotite de paznici ce erau incarcati de cadouri.Dupa ce le lasara sub brad plecara,iar Victoria,Lia si Eli se asezara la masa.
-Unde e Alexandra?-Intreba Bunica
-A fost...retinuta.-Ii raspunse zambind mama lui Andrew.
Bunica nu apuca sa intrebe care era motivul,fiindca un alt anagajat intra cu alte cadouri in living,iar in spatele sau aparura Alexandra si Soll,razand cu gura pana la urechi.Soll...arata superb.Purta o rochie alba dintr-un material extrem de delicat,o pereche de pantofi negri,si o geanta de aceeasi culouare.Aspectul ei superb era completat de o coafura si de un machiaj extrem de simple.Luana sari efeciv de pe scaun si isi imbratisa prietena.
-Luana,ma sufoci! Nici macar mama ta nu a facut asta si nu ne-am mai vazut de ani buni.-Ii spuse Soll
-Inca nu imi vine sa cred cat de mare te-ai facut!-Exclama matusa.
Soll ii zambi.

Luana o trase de mana spre masa,dar nu apuca sa faca decat cativa pasi caci fu prinsa intr-o alta imbratisare de catre bunica,apoi de bunicul,apoi de parintii mei si in cele din urma facu cunostiinta si cu restul persoanelor. Terminand se aseza la masa,spre norocul meu,destul de departe de locul in care stateam eu.Ma durea sa o vad...atata de tare incat imi venea sa ma ridic si sa o iau la fuga.
Dupa ce isi ocupa locul la masa,intre bunica si mama mea,privirea ei se plimba asupra tuturor persoanelor de la masa,si cum era inevitabil se oprii asupra mea. Zarindu-ma zambetul ii disparu,iar figura ei capata o expresie...opaca.Ochii nostri se sutineau reciproc intr-un dans trist... Brusc isi distrase atentia de la mine.Am realizat apoi ca acest fapt i se datorase bunicii,care observand,ii pusese mana pe unar.
Mama se ridica in picioare,captand atentia tuturor.
-Ma bucur atat de mult ca ne-am strans intr-un numar atata de mare.Nu ma asteptam sincer ca acesti oameni minunati,arata spre cei ce venisera,sa ne faca deosebita onare de a petrece cu noi aceasta seara speciala. Voi face tot posibilul sa va simtiti cat mai bine. Va multumesc! Cina este servita!-Incheie apoi se aseza. O multime de privire de apreciere,unele chiar de admiratie-printre care si a mea- i-au fost adresate.
Nu stiusem ca mama adusese mai multi chelneri,am remarcat acest lucru in momentul in care au inceput sa ne serveasca felul intai.
Cat se dovedisera de vorbareti oaspetii nostrii,pe parcursul mesei nu vorbisera aproape de loc.Doar chestii gen :"Da-mi ,te rog,sarea!" sau alte cereri politicoase.
De indata ce am terminat de mancat,zumzetul conversatiei a reaparut si tot asa pana masa a luat sfarsit,iar noi ne-am retras pe canapele.Spre norocul tuturor livingul meu avea mai multe canapele,asa ca am avut loc cu totii.
Toata lumea parea interesata de detaliile privind nunta,dar de fiecare data cand cineva punea vroeo intrebare mult prea "personala"-chiar daca era vorba de decoratiuni sau alte chestii-Luana le taia elanul prin diferite replici.
-Mami,m-am plictisit.Cand vine Mos Craciun?-O intreba Maya pe Jessica
Am zambit auzind-o.
-Maya,ai putina rabdare.-Ii spuse mama sa.
-Dar m-am plictisit.Ma duc la matusica.-Spuse dorind sa se ridice.Jessica o opri.
-Matusica ta e putin ocupata acum.-Spuse indicantdu-i Mayeiei,cu mana,spre Soll care era prinsa intr-o discutie cu matusa,mama,bunica si Victoria.
Oftand se tolani pe canapea langa mama sa facand un botic adorabil.
Era asa dragalase cand facea asta.
-Maya vrei sa iesim putin sa ne plimbam?-Am intrebat-o aplecandu-ma putin spre ea.
Ochii ei scanteiara si se ridica imediat in sezut.Am zambit.
Jessica auzind mica noastra discutie ma privi.
-Promit ca voi alea grija de ea.-I-am zis apoi m-am ridicat.
-Sa o pui sa se imbrace,nu vreau sa iese asa afara.Hainuta ei este...
-Stiu unde este.-Am intrerupt-o zambind.
Maya se ridica,iar eu am luat-o de mana si ne-am oprit in fata camerei special amenajate pentru pastrarea hainelor.Jane ne dadu hainele apoi am iesit afara in aerul racoros .Ne-am plimbat pe terasa apoi am mers pe langa piscina.
-Maya ai fost cuminte?-Am intrebat-o facand-o sa priveasca in sus spre mine.
-De ce intrebi?
-Asta ai invatat-o de la Luana?-Am zambit.
-Ce?-Zambi,stiind exact despre ce era vorba.
-Esti o mica strengarita.-Am afirmat
-Asa imi zice si matusica.-Isi pastra zambetul,al meu insa...se mai diminuase.
-Deci?-Am reluat intrebarea
-Da...-Spuse oarecum nesigura
-Nu pari prea sigura.
-Pai...am facut si lucruri rele...precum farsele.-Zambi
-Si ce vrei de la Mosu`?
-Nimic special...
Eram surprins.
-Asta pare imposibil.
-Ceea ce vreau eu nu imi poate aduce Mosu`-Ofta putin trista.
-Si asta ar fi?
-Imi doresc foarte mult sa...invat sa cant la pian.Ca matusica...
-De ce nu i-ai cerut sa te invete,sunt sigur ca ar fi mai mult decat incantata.
-Matusica e foarte ocupata...in ultima luna am vazut-o foarte rar.Mereu e plecata,iar cand o vedeam era mai mereu trista.
-Poate era doar obosita.-Am mintit,insa eu credeam asta cel mai putin.
-Nu.Era trista.O stiu pe matusica.Si daca ar fi fost doar obosita nu ar fi tipat la mami,la matusica Luana si la bunica.
Ochii mi s-au marit. M-am lasat la acelas nivel cu ea.
Nici nu stiam ce sa ii zic,doar am privit-o.
-Nici macar nu stiu exact de ce a tipat.Tot ce stiu e ca mami,matusica si cu bunica ii tot spuneau sa aiba mai multa grija de ea,fiindca matusica nu prea mananca in ultima vreme si nici nu se mai ingrijea cum o facea inainte,dar vad ca in seara asta arata mult mai bine. Oricum,a inceut sa tipe, ca e viata ei si treaba ei ce face. Niciodata nu am mai vazut-o asa pe matusica...
Am imbratisat-o,aceasta imi inconjura gatul cu bratele ei micute.
-Tu cand ai vorbit ultima data cu ea?-Am intrebat-o.De ce? Nici eu nu stiu.
-Acum doua zile...dar la mine nu a tipat.Era ea...dar tot parca era trista.
Am oftat.
-Lucrurile au inceput sa se indrepte acum.
-Asa pare...-Spuse.
Era un copil minunat.Atat de mica,insa atat de...mare.
-Maya?
-Da?-Ma privi in ochi
-O sa te invat eu sa canti la pian.
-Serios?-Ochii ei sclipeau de incantare
-Serios.-I-am zambit.
-Imi plac ochii tai.E ca si cu cum m-as uita la ai mei in oglinda.-Zise privindu-ma atenta.
Pe langa ochii sai sclipitori cazu ceva,aproape la fel de sclipitor.Am intins palma si am prins acel lucru.
-Uite Maya.-I-am aratat spre micutul fulg de nea ,din palma mea,care incepuse sa se topeasca.
-Ce frumos!-Exclama apoi privi in sus. I-am urmat privirea si am intalnit alti mii se fulgi de zapada care se indreptau lent spre pamant.Culoarea alba a acestora,in contrast cu intunericul noptii crea o imagine unica.
-Ninge!!!-Exclama Maya bucuroasa apoi o lua la fuga spre intrarea in casa.
M-am ridicat si,zambind,am urmat-o.Intrand in hol am ramas pe loc,vazand persoana de langa Jane.

PVS.

Maya plecase afara cu Eric de mai bine de un sfert de ora.Incepeam sa imi fac griji.Eram prinsa intr-o discutie cu Vanessa,Alexandra ,bunica si Victoria,insa tot ii vazusem pe Maya ei pe Eric plecand. Off....Eric. Tu esti motivul suferintei mele.Motivul in jurul careia s-au invartit ultimii ani din viata mea.Numai cand il privesc ma doare...cand il privesc imi amintesc,dar pentru mine amintirile inseamna durere. Am incercat...am incercat in ultima luna
sa inving suferinta,dar lupta era grea si nedreapta.Am reusit oarecum...dar victoria adevarata e foarte departe...mult prea departe.Datorita suferintei care pusese din nou stapanire pe mine am ajuns sa imi neglijez familia si chiar viata. Am incercat sa ma inchid in munca,dar rezultatul nu a fost cel dorit.Am ajuns sa tip la mama,la sora si la cea mai buna prietena a mea,doar pentru ca isi faceau griji pentru mine. Ba chiar am ajuns sa o neglijez si pe Maya...
A fost o luna grea...foarte grea.Acum,insa,ma simt putin mai bine...
-Soll?-Imi atrase atentia Vanessa.
Am privit-o ca prin ceata.
-Ce parere ai?
Ei bine...acum am dat-o in bara.
-Ningee!!!-Se auzi tipand cineva.In nici 10 secunde in living intra Maya,nespus de incantata.-Ningee!!!Mami ningee!!-Continua sa tipe.
Am zambit,avea o bucurie molipsitoare.M-am ridicat si am mers spre ea.
-Daca ninge mult maine mergem cu sania.-I-am spus zambind
Zambetul Mayei se largi.
-O,nici gand!-Spuse Jessica aparand langa noi si privind in jos la Maya.
-Oo,haide nu fi Grinch! Da-ne pace!-I-am spus
Ma privi cu o spranceana ridicata.Cand ma pregateam sa ii dau replica in living aparu Jane.
-Domnisoara Luana,domnul Eric a spus sa mergeti pana la el.
Luana se ridica,fata ei aratand putin speriata.Cand era in dreptul meu am prins-o de mana.
-Ce s-a intamplat?-Am intrebat facand cativa pasi.
-Nimic grav.-Spuse,insa privirea o trada.
-Haide Luana,te cunosc mai bine decat pe mine!Spune-mi!-Am insistat.
Ofta parca urmand sa dea o veste ingrozitoare.
-Am invitat-o si pe Silvya.
Am ramas perplexa.Silvya?!Aproape ca uitasem de ea. Dar...off! Avea dreptul sa fie aici,era iubita lui Eric asa ca...
-E ceva normal.-I-am spus Luanei.
-Nu va mai fi.-Spuse dorind sa plece,insa mana mea se afla inca pe antebratul ei.
-Vin cu tine.
-Ce?! Soll,nu!-Se opuse categoric.
-Ba da.Dupa privirea pe care o ai parca te-ai duce la un interogatoriu pentru savarsirea unei crime.
-Sunt doar obosita cu toate pregatirile astea...
-Da da,si porcul face "fal-fal".-I-am spus sarcastica
Umbra unui zambet ii aparu pe fata.
-Sti Soll,oricat te-ai dovedit a fi de trista si de obosita in ultima vreme tot nu ti-ai pierdut sarcasmul.
-Bineintels ca nu!Sa mergem!-I-am spus apoi am plecat impreuna.Jane ne conduse la Eric. Era in birou.
Intrand si zarindu-ma Eric paru surprins,iar fata lui capata brus o nuanta pala. Nu mi-am propus sa il fac sa sufere pentru ca deja o face...sau sa ma insel oare.Poate ma voi razgandii.Oricum nu voi sta degeaba daca ataca.
-Buna,Sylvia!-Am salutat-o ajungand in fata lor.
Ma privi ranjind.
-Buna!-Spuse intr-un sfarsit,tonul ei avand o nota ne superioritate.Ura asupra ei incepea sa revina...
Luana o saluta printr-o inclinare a capului,apoi il privi pe Eric.Inca mentinandu-si putin din nota aceea de pal,o privi urat.
-Silvya,Soll ne puteti lasa putin singuri?-Intreba privind-o pe Silvya.
Inca zambind aceasta pleca din camera.Eric ma privi asteptand sa fac acelas lucru.
-Voi ramane.-L-am anuntat incrucisandu-mi mainile.
Ofta apoi isi intoarse privirea spre Luana.
-Pot sa stiu si eu ce cauta Silvya aici?
-Eu am invitat-o.-Ii raspunse Luana promt.
-Banuiam si eu ca tu ai invitat-o.Dar de ce?
-Pentru ca e iubita ta.
Eric ramase mut.Cu raspunsul asta chiar il blocase. Deschise gura sa spuna ceva insa o inchise la loc.
-Poate ca tu nu intelegi,insa fiind iubita ta are anumite drepturi.Asa ca cel mai corect mi s-a parut sa o invit sa petreaca Ajunul Craciunului alaturi de tine.
-Da dar...-Incepu- Sti bine ca-Isi arunca privirea la mine-nu am tocmai dispozitia si rabdarea necesara sa ii suport toata toanele Silvyei.
-Tu ti-ai ales-o nu e vina mea.-Pufni Luana-Din moment ce e iubita ta,e responsabilitatea ta si din cate am vazut tu iti cam neglijezi responsabilitatile.
-Luana sti prea bine ca...
-Nici sa nu aud Eric! Nu m-am bagat in viata ta! Nu m-am bagat in celelalte relatii ale tale si sti ce s-a intamplat!
Eric lasa privirea in jos si respira adanc.
-Nu am de gand sa te las sa faci aceeasi greseala.O fi ea Silvya o nesuferita,dar e iubita ta.Iubita pe care tu ti-ai ales-o si despre care nu a zis nimeni nimic.Asa ca te rog frumos fi si tu odata mai responsabil si ai grija de ea,nu o trata ca pe un gunoi.-Spuse apoi se intoarse sa plece,insa se razgandi cateva secunde mai tarziu.
-Aaa, si ai grija sa o ti in frau.Os fi spus eu toate chestiile asta,dar inca nu o suport,iar daca se intampla cumva ca Silvya sa spuna ceva care sa o supere pe matusa...ei bine,fi sigur ca nu va fi nevoie sa o pedepsesc eu.Iti cunosti mama.-incheie apoi pleca si iesi repede din incapere.In urma ei,Silvya reveni in birou,avand inca pe fata zambetul acela plin de mandrie.
Conceptia mea prind ura fata de celelalte persoane incepea sa se clatine.Am privit-o cu dispret.
-Ce te uiti asa la mine?Nu ai treaba in alta parte?Ce ,acum nu pot avea si eu putina intimitate cu iubitul meu?-Intreba pe un ton superior subliniind cuvintele "iubitul meu".
Am pufnit cu dispret apoi i-am privit pe rand.
-Voi chiar va meritati unul pe celalalt.-Am spus apoi am plecat din birou.
Ii voi scoate ochii Silvyei!Oo,da!Un zambet diabolic mi s-a intiparit pe fata. Pana in living am scapat de zambetul ala,nu de alta,dar riscam sa ma creada ceilalti psihopata.Mi-am ocupat locul langa Vanessa si bunica. "Porumbei" au aparut cateva minute mai tarziu.Nu stiu ce i-o fi spus Eric Silvyei,sau se lovise cu capul de un perete si isi revenise,caci se purtase chiar...frumos.Si asta venind de la Silvya era straniu. Eric o prezenta,celor care nu stiau deja,drept iubita lui.
Acum cand ma gandesc mai bine...chiar faceau un cuplu dragut.Ea o scorpie el un om fara suflet. Cuplul perfect mai ceva ma Morticia si Gomez Addams. S-au asezat pe canapea,spre norocul meu destul de departe de mine. Victoria,Eli,Alexandra,Lia si bineinteles Vanessa pareau foarte interesante sa afle ceva lucruri despre ea,asaltand-o cu o multime de intrebari. Vanessa chiar mersese si se asezase langa ea.Si chiar daca nu se implicau direct,sotii acestora erau atenti la conversatie.
-Asta cine mai e?-O intrebare ma lua prin surprindere.Am privit langa mine si l-am intalnit pe tatal lui Eric care ocupa locul Vanessei.Si uite asa remarca mea cum ca sotii lor erau atenti la conversatie cade.
-E Silvya iubita lui Eric,a prezentat-o mai devreme.-I-am raspuns privind-o pe Silvya care se incrunta putin datorita intrebarilor puse de Vanessa.
-De unde a mai cules-o fi-miu` si pe asta?-Intreba.L-am privit si am vazut ca se incruntase.Eram oarecum amuzata,deoarece modul lui de a vorbi nu era unul la care sa te astepti de la o persoana de genul sau.
Cum spuneam,m-am abtinut sa nu rad.
-Adica uita-te la ea...e atat de mirata de intrebarile pe care i le pune Vanessa de parca...
De data asta nu m-am mai putut abtine,si mi-a scapat un chicot.
Aaron vazand asta zambi.
-Si,Silvya cu ce te ocupi?-Intreba Vanessa extrem de interesata.Si nu numai ea,din expresiile celorlalti deduceam acelas lucru.
Acum e acum!Sper sa nu rabufnesc in hohote de ras.
-Aaa,pai...-Incepu fastacindu-se .Isi intoarse privirea spre Eric cautand ajutor.
-Mama,ce ar fi sa...va cant ceva?
Fata Vanessei se lumina.
-Asta e o ideea geniala.Nu te-am mai auzit cantand de foarte mult timp.
Eric ii zambi apoi se ridica.
-Sa fie ceva de Craciun?-Intreba
-Da.-Ii raspunse mama sa.
Eric merse si lua in scaun de la masa,apoi dintr-un colt scoase o chitara, se aseza pe scaun si adopta o fata ganditoare,iar dupa o jumatate de minut in aer incepura sa pluteasca primele acorduri.
-Nu e ceva foarte traditional.-Anunta Eric,apoi incepu sa cante.
Shake up the happiness
Wake up the happiness
Shake up the happiness
It's Christmas time

There's a story that I was told
And I wanna tell the world
Before I get to old
And don't remember it
So let's December it
And reassemble it oh yeah

Once upon a time in a town like this
A little girl made a great big wish
To fill the world full of happiness
And be on Santa's magic list

Shake it up
Shake up the happiness
Wake it up
Wake up the happiness
Come on y'all
It's Christmas time

Ho, Ho, Ho
Ho, Ho, Ho
It's Christmas time

At the same time miles away
A little boy made a wish that day
That the world would be okay
And Santa Claus would hear him say
I got dreams and I got love
I got my feet on the ground
And family above
Can you send some happiness?
With my best to the rest
Of the people of the East and the West And
Maybe every once in a while you
Get my grandma a reason to smile
Tis the season of smile
It's cold but we'll be freezing in style
Let me meet a girl one day that
Wants to spread some love this way
We can let our souls run free and
She can open some happiness with me

Shake it up
Shake up the happiness
Wake it up!
Wake up the happiness.
Come on y'all!
It's Christmas time;

Shake it up!
Shake up the happiness
Wake it up!
Wake up the happiness
Come on y'all!
It's Christmas time.

I know you're out there
I hear your reindeer
I see the snowing
Your boots have been.
I'm gonna show them
So they will know then
Then love will grow in...
Than to live again!

Shake it up!
Shake up the happiness
Wake it up!
Wake up the happiness
Come on y'all!
It's Christmas time.

Shake it up!
Shake up the happiness
Wake it up!
Wake up the happiness
Come on y'all!
It's Christmas time.

Terminand de cantat l-am aplaudat,Maya cu cel mai mare foc deoarece era pentru prima data cand il auzea cantand. Eric ne zambi apoi lasand chitara langa scaun se intoarse pe canapea langa Silvya.
De cum complimentele privind felul cum interpretase Eric melodia au luat sfarsit,Vanessa o asalta din nou cu intrebari pe Sylvia.
Ascultam cu totii raspunsurile Silvyei cand atentia mi-a fost distrasa de Aaron.
-Fata asta e tuta rau.-Afirma
M-am abtinut din nou sa nu rad.M-am intors spre el privindu-l.
-Asa e Silvya...mai speciala.
-O,draga mea nu incerca sa fi politicoasa.Nu e nimic special la ea. In primul rand nu are habar sa vorbeasca,in al doilea rand se imbraca ca o prostituata.
Omul asta ma surprindea din ce in ce mai mult.
-Nu pot sa nu va dau dreptate.E o fire destul de dificila.Pot spune ,cu sinceritate,ca nu suntem cele mai bune prietene.
Aaron imi zambi.
-O,am uitata sa te intreb draga.Ce varsta ai?-Intreba Vanessa zambind.
-21.
-O,esti de aceeasi varsta cu Soll!-Exclama intorcandu-se si privindu-ma,atragand dupa ea si privirile celorlalti.
Silvya imi arunca o privire urata,eu am zambit.
-Si ai planuri serioase pentru viitor.
-O,sigur. Il iubesc foarte mult pe Eric si abia astept sa ne casatorim.Eric e putin mai rusinos,de aceea nu mi-a propus inca sa fiu sotia lui.
Biata fata fara minte!
-Biata fata fara minte!-Spuse Aaron de langa mine ca si cum mi-ar fi citit gandurile.-Are visuri mari...care nu se vor implinii niciodata...bine daca nu face Eric prostia si ma pricoseste cu un nepot mai devreme.Caci daca ar fi sa se intample asa eu insumi l-as tara la altar.O responsabilitate e o responsabilitate.
La faza cu nepotul m-am tensionat,si nu stiu de ce.
-Nu cred ca Eric e atat de neglijent incat sa se lege la cap cu asa ceva,mai ales ca aici e vorba de Silvya.
-Sa speram ca nu e.-Spuse
-Oricum la cat o stiu eu pe Silvya ar fi in stare sa spuna ca e insarcinata cu Eric,desi copilul nu ar fi al lui.-Am spus luandu-ma gura pe dinainte.
Aaron facu ochii mari in timp ce ma privea.Cum pot fi atat de proasta?!Ahh,la naiba! Cum mai ies eu din asta?
-Daca ma gandesc mai bine...nu ar fi capabila de asa ceva.Are totusi ratiune.
-Sa speram.Aaa,Soll am uitat sa te intreb.Fetita aceea e a surorii tale ,nu?
-Da. E Maya,fiica surorii mele.
-E foarte simpatica.Ce varsta are?
-3 ani.
Ii smteam privirea fixata asupra mea.
-3 ani...zise ganditor.Nu prea seamana cu sora ta...si nici cu sotul ei.Aduce mai mult cu...
M-am intors brusc spre el facandu-l sa se opreasca.
-Ma tem ca trebuie sa va intrerup.
-Dar nu stiai ce vroiam sa spun...
-Vroiati sa spuneti ca seamana mai mult cu mine si oarecum cu Eric,ma insel?
-Nu,dar...
-Va voi intrerupe din nou,si pentru asta va rog sa ma scuzati.Dar daca Maya ar fi fost fiica mea si a lui Eric nu i-as fi ascuns adevarul despre ea...-Aaron ma privi intens observand ca nu eram chiar sigura.
-Ei bine,poate as fi facut-o, avand in vedere ceea ce s-a intamplat in urma cu 3 ani. Si chiar daca ar fi fost asa nu mi-as fi dat copilul in grija surorii mele care este mai mica cu doi ani decat mine. Stiu ca mi-ar fi fost greu,insa as fi acceptat destinul asa cum este si as fi muncit ca sa imi cresc copilul. Si sa va mai spun ceva.Chiar daca o iubesc foarte mult pe Maya ma bucur ca nu este copilul meu si al lui Eric,deoarece un copil rezultat in urma unui viol ar fi fost...-Vocea incepu sa imi tremure.
-Soll...-Aaron vru sa imi puna mana pe umar.Se pare ca atarasesem atentia bunicii si a mamei deoarece se uitau la mine.
-Va rog sa ma scuzati!-Am spus apoi m-am ridicat brusc in picioare si am iesit din living aproape alergand.
Am intrat in biroul,in care fusesem si mai devreme.Am inchis usa in urma mea si mi-am trecut nervoasa mana prin par,apoi mi-am muscat buza incercand sa nu plang.De ce ma tot urmaresc amintirile astea?De ce nu le pot uita?Am respirat adanc.Usa biroului se deschise.
-Soll...-Spuse aproape soptind Vanessa.
M-am intors cu fata spre ea.
-Ce s-a intamplat?-Ma intreba ingrijorata
-Nimic.Sunt bine.-Am spus respirand adanc.Pune-ti masca la loc Solagee!
-Imi cer iertare in numele sotului meu,este mai insitent de fel.Nu stiu ce ti-a spus dar...
-Nu are importanta.Oricum nu ma simteam bine.Am fost intr-un continuu stres zilele astea.
Vanessa imi zambi calduros apoi facu cativa pasi spre mine.
-Haide,Eric a anuntat ca se serveste sampanie!
I-am zambit apoi am mers,iar cand am ajuns in dreptul ei m-am oprit.
-Multumesc!-Am spus,iar apoi am iesit impreuna din birou.
Cand am revenit,atmosfera din living se schimbase.Toata lumea era fericita in timp ce sorbea sampanie din pahare de cristal. Un pahar aparu in fata mea. Mi-am ridicat privirea si l-am intalnit pe Aaron.
-Multumesc!-I-am spus luand paharul.
-Imi pare rau ca te-am suparat!Nu am stiut...
-Nu este nimic.-I-am zambit
Inca avand paharele cu sampanie in maini ne-am asezat cu  totii,pornind alte discutii.
Am vazut-o pe Jessica ridicandu-se,avand-o pe Maya care dormea,in brate. Remus o urma.
-Unde mergeti?-Ii intreba Eric.
-Acasa sa o culcam pe Maya.A fost o sera minunata,multumim!-Ii zambi Jessica
-Aaa,am uitat sa va spun.Eu impreuna,cu parintii mei,am aranjat ca in aceasta seara sa dormiti aici.Sus sunt pregatite dormitoarele pentru voi.-Ne anunta zambind
O,cred ca glumesti!
~*~*~*~*~*~*~*~
Prin intermediul acestei note de autor,imi permit sa va urez un An Nou Fericit,plin de bucurii si de impliniri!
Acesta este ultimul capitol din acest an,asa ca ne auzim anul viitor cu bine.
Va pup si va multumesc ca imi cititi ficul! :*









marți, 25 decembrie 2012

Capitolul 44


Capitolul 44

PVS.

Doua saptmanai mai tarziu.

Stateam ghemuita langa pat,strangandu-mi genunchii cu bratele.Incercam sa uit,dar nu puteam.De fiecare data cand incercam sa ma gandesc la altceva amintirile acelea mi se
revarsau cu brutalitate in minte.Era dureros si frustrant.Si plangeam,plangeam pentru ca eram neputincioasa in fata durerii.Nu ma puteam lupta cu ea.Mereu am zis ca sunt o luptatoare,
insa m-am inselat. Sunt slaba...
De...Eric nu mai stiu absolut nimic.Nimeni nu vorbea despre cele intamplate. Asa ca Eric putea sa isi fi revenit,iar acum sa fie bine mersi distrandu-se cu cine stie ce curva. Dar eu? Eu ce fac? Eu de
ce sufer ca proasta? De ce stau aici cu draperiile trase,pe intuneric plangand ca o proasta? De ce fac asta? De ce nu pot merge mai departe? De ce nu pot ridica mandra capul si sa pasesc increzatoare la lumina soarelui?
Prea multe intrebari...toate fara raspuns...
Un ciocanit silentios s-a auzit la usa.Nu am raspuns. In ultimele doua saptamani au batut multe persoane la usa mea si nu le-am raspuns. Usa se deschise si se inchise.Nu m-am uitat sa vad cine era...
-Soll...-Se auzi vocea blanda a mamei.
Nu i-am raspuns.
-Ti-am adus un ceai.-Zise apoi merse spre masa lasa ceaiul si veni in fata mea,lasandu-se la acelasi nivel cu mine.
Mi-am ridicat incet privirea si am intalnit o privire calda.Brusc ma imbratisa.I-am raspuns la imbratisare,punandu-mi capul pe umarul sau.
-Copila mea...-Sopti apoi despartindu-se incet ma saruta pe frunte.
Se aseza langa mine si ma trase in bratele sale,oferindu-mi un sentiment de protectie,exact ca atunci cand eram copil. Mi-am lasat capul pe pieptul sau si am respirat adanc.Aceasta ma mangaie incet pe par si apoi ma
saruta pe crestet.
-Mi-e dor de vremea cand eram copil...nu avem nici o grija.-Am oftat
-Erai atat de dragalasa cand erai mica. Atat de dulce,incat oricine te-ar fi iubit de la prima vedere.-Continua sa ma mangaie pe par.
-Am facut vreun rau cuiva cand eram mica?-Am intrebat mai mult in soapta.
-Intotdeauna ai fost o fetita cuminte si ascultatoare...
-Atunci de ce sufar?-Am intrebat mai mult pentru mine.-Ma doare mama...ma doare atat de tare incat nu stiu cat voi mai rezista.-Am inceput din nou sa plang
Mama ma imbratisa strans.
-Totul va trece scumpo...totul va trece-Zise incet.

PVL

-Matusa l-ai convins pe Eric sa manance?-Am intrebat-o in timp ce cobora scarile.
-Nu...-Avea o expresie obosita si distrusa.
Veni si se aseza langa mine pe canapea.
-Nu stiu ce sa fac Luana...pur si simplu nu stiu.Sunt o mama groaznica! Imi vad copilul suferind si nu stiu ce sa fac ca sa ii alin durerea-Incepu sa planga.
Am imbratisat-o.
-Nu esti o mama groaznica.Esti o mama grozava.Eric are nevoie de tine acum,si esti aici.
Se desparti de mine si isi sterse lacrimile.
-Nu vrea sa manance Luana...ce ne vom face?
-Totul va trece...-Am soptit

PVE.

Stateam si priveam afara...vantul sufla slab,iar cerul era acoperit de nori...la fel cum era acoperit si sufletul meu de tristete.Sau mai bine spus nu avea cum sa fie acoperit,pentru ca nu mai avem...un om fara suflet,crud si orb.Orb
fiindca nu a vazut ceea ce era adevarat la timpul respectiv. Ma doare...simteam un gol in locul inimii.Incercam sa nu ma gandesc ,insa nu reuseam.Era ca si cum as visa ca sunt in cadere si imi doream cu disperare sa ma apuc de ceva,
dar nu aveam de ce. Totul in jurul meu era rece.Ma simteam obosit.Obosit de toate astea.Obosit sa mai lupt.Sa ma lupt cu o asemenea povara.Era prea mult pentru mine.Mereu mi-am zis ca sunt puternic,insa acum imi dau seama ca nu este asa.
M-am ridicat din pat si apoi luandu-mi  geaca am coborat la parter.
-Eric,unde te duci?-Am auzit-o pe mama intrebandu-ma cand eram langa usa de la intrare.
Nu i-am raspuns doar am deschis usa si am alergat pana in garaj de unde am pornit in viteza. Ajungand pe  sosea am apasat cu putere pedala de acceleratie,depasind o multime de masini.
-Nu mai rezist.-Am spus.Trebuie sa scap cumva de suferinta asta.
Am marit viteza apoi am depasit o alta masina,ramanand pe contrasens. Din fata venea o masina,care incepuse sa claxoneze violent vazand ca nu intru pe banda mea.Asta este...aici e sfarsitul.Eram la 50 de metri distanta de moarte...
Mi-am strans ochii cu putere apoi am virat de volan ajungand din nou pe banda mea. Am tras apoi pe dreapta si punandu-mi capul pe volan am inceput sa plang.
-Nu pot! Pur si simplu nu pot!-Am exclamat
Nu stiu cat timp trecuse,insa reusisem sa imi stapanesc plansul.Mi-am pus capul pe tetiera scaunului si am inchis ochii.Imediat o fata zambitoare mi-a aparut in minte....fata ei...zambetul ei.Zambetul ei inocent,vesel si contagios...Mi-am strans ochii cu putere incercand
sa fac imaginea sa dispara.Fara succes. I-am deschis brusc si mi-am pus mainile in cap,tragandu-ma de par. E fara scapare.Sunt blocat in cosmarul asta si nu e nici o iesire,nici o solutie sa mai simplific durerea... Am doua variante.Prima,suport durerea asta care ma ucide incet
sau a doua,aleg moartea si scap mai repede de durere.Rezultatul e acelas,numai ca ajung la el in moduri diferite.
-Moartea nu....-Am murmurat traganduma mai tare de par.
Nu pot sa imi iau viata...pur si simplu nu pot. Merit sa sufar....o,si cat o merit! Merit asta pentru ca am fost orb si prost si idiot si gelos...merit sa ma zvarcolesc din cauza durerii ,sa nu pot sa respir din cauza ei. Fiecare pas care il fac sa ma doara,orice lucru pe care il vad sa imi trezeasca amintiri dureroase.
Mai simplu,merit ceea ce mi se intampla.Merit asta si mult mai mult.Sunt constient,insa nu stiu cat pot rezista la toate acestea.
As vrea sa tip,sa urlu neincetat,dar nu pot....Trebuie sa...fac ceva.Stiu ca nu voi putea scapa de durere,insa nu as putea rezista sa ma intalnesc acum cu Soll si sa ii vad privirea plina de ura si de repros..Nu...nu as suporta...ar fi prea mult.
-Trebuie sa plec de aici...-Cuvintele mi-ai iesit ca o soapta,nici nu eram sigur daca le spusesem cu voce tare sau nu,insa stiam ca in mintea mea fusesera intiparite.
Am pornit masina si am facut cale intoarsa,indreptandu-ma din nou spre casa.Ajungand aici am lasat masina parcata in afara curtii si am intrat grabit. De cum am pus piciorul in casa am fost asaltat de mama,de tata ,de Luana,Andrewi,Zack si Ali. Nu intelegeam tot ce spun pentru ca nu ii ascultam,nu ii puteam asculta.
Parcurgeam grabit livingul,acestia plimbandu-se dupa mine si tinandu-mi,din ceea ce auzeam,predici care mai decare mai lungi ,predici la care se adaugau si intrebari de genul "Unde ai fost? Ce ai facut? " Am inceput sa urc scarile si ajungand in fata camerei mele,am deschis usa si am trantit-o in urma mea incuind-o. Imediat au inceput sa se
auda batai in aceasta si incercari de a fi deschisa.Am luat o valiza si am azvarlit-o pe pat,apoi am aruncat in ea niste,haine si alte lucru care mi-ar fi utile. Dupa ce am inchis fermoarul acesteia  mi-am luat telefonul si am deschis usa,dincolo de aceasta,fiind asteptat de ceilalti. Acestia m-au privit,apoi au privit valiza din mana mea. Am trecut la fel de grabit pe langa el,si am coborat scarile in graba.
Cand sa pun mana pe clanta usii de la intrare:
-Eric!-Se auzi vocea mamei
M-am intors incet si am privit-o. Se afla la baza scarilor.Parcurse distanta dintre noi si ajungand in fata mea zise:
-Unde te duci?-Ma intreba analizandu-mi atent fata.
Am privit in alta parte.Ofta cu putere.
-Sunt mama ta Eric,macar acest drept il am.
Am oftat apoi mi-am luat valiza si am iesit din casa. Am pus bagajul in portbagaj,apoi urcand la volan am pornit in viteza.Am scos telefonul din buzunar si am cautat un numar de telefon.De indata ce l-am gasit am apelat.Persoana pe care am apelat-o a raspuns.
-Pregateste avionul!-Am zis apoi am inchis si am bagat telefonul la loc in buzunar.
Nu stiu daca este bine ceea ce voi face,insa trebuie sa ma indepartez.Sunt sigur ca locul in care voi merge nu imi va alunga durerea,ba mai mult mi-o va amplifica,insa simt ca trebuie sa merg acolo. Trebuie sa infrunt mai intai  trecutul si apoi prezentul.Trebuie fiindca altfel voi innebuni.Am ajuns la aeroport si m-am imbarcat degraba apoi am decolat.
Drumul a fost unul...scurt.Mult prea scurt pentru mine.Dupa ce am coborat din avion m-am indreptat spre taxi-ul ce ma astepta.Nu avem mult de mers,asa ca in aproximativ 2 ore si jumatate ma aflam fata in fata cu trecutul. Am privit cladirea,care era exact asa cum mi-o aminteam,apoi am inaintat cu pasi domoli spre ea. Am apasat incet clanta si am pasit in interior.Facand cativa pasi am dat nas in nas cu o femeie...
care arata familiar.Aceasta vazandu-ma scapa din mana cele cateva produse de curatenie.
-Domnule...nu m-au anuntat ca veniti,iertati-ma!-Spuse aceasta privindu-ma ca si cum nu as fi fost real.
-Asta pentru ca nu stie nimeni.-Am soptit apoi  am trecut pe langa ea si am urcat la etaj. Ajungand in fata dormitorului...fostului meu dormitor m-am oprit. Nu pot...nu am curajul...NU! Mi-am stras ochii cu putere apoi am atins clanta.Inca avand ochii inchisi am deschis incet usa si am pasit inauntru apoi am deschis ochii. De indata ce am facut acest lucru un uragan de amintiri m-a invaluit.Camera era excat asa cum o lasesem...
plina de durere si de suferinta...nu se schimbase nimic. Am inchis usa in urma mea si odata cu acest gest mi-am amintit cum inchisesem usa in seara aceea.Am inaintat incet analizand camera. M-am asezat pe pat si am privit langa mine. Intr-un moment o vadeam pe Soll zambind si intinzandu-se sa ma sarute,iar in celalat o vedeam plangand si implorand sa ii dau drumul.M-am lasat pe spate si un parfum cunoscut mi-a invadat mirosul...
-Cum am putut sa imi bat joc de dragostea ta in felul asta?-Am intrebat soptind in timp ce atingeam perna pe care,odata,dormise ea.Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji.
***
-Deci imi raspunzi azi?-Am tipat
-Eric...nu e ceea ce crezi...m-m-a obligat sa il sarut.
-Ti-am zis sa imi raspunzi! Zi,de ce m-ai tradat? Eu nu iti eram suficient? Dar ce vorbesc cine stie de cand te vezi cu el. Poate saracul baiat nu are nici o vina. Te intalneai cu amandoi in acelasi timp? Raspunde!
Am apucat-o de incheieturile mainilor si am izbit-o de perete.
-Nu...t-te-am t-tradat...-Reusi sa spuna
-Ooo,te rog! Ai vrea sa te cred?Stiu bine ca am vazut!-Am tipat din nou

Am tresarit,ridicandu-ma imediat in sezut.Mi-am dus mana la frunte...era uda. Transpirasem...Un cosmar...inca un cosmar.
Acum stiu ca ceea ce am vazut nu a fost real...a fost o farsa. O farsa nenorocita care m-a distrus,dar nu asta conteaza. Pe mine m-a distrus pe sfert la momentul acela,insa pe ea am distrus-o eu in intregime.M-am ridicat din pat si m-am dus la dus. Pana si dusul era dureros...imi aducea o multime de amintiri. Cand am iesit dn baie am dat nas in nas cu bunica. Aceasta veni si ma imbratisa,netinand cont ca eram aproape dezbracat,purtand doar un prosop
si pe deasupra mai eram si ud.
-Eric,scumpule ce ma bucur sa te vad!-Spuse strangandu-ma mai tare in brate.
Imbratisarea luand sfarsit se dadu inapoi putin si ma privi.
Arata exact asa cum mi-o aminteam,parea ca nu trecuse nici o zi.
-Ohh,cat esti de frumos!-Exclama apoi ma imbratisa din nou.
Despartindu-se de mine spuse:
-De ce nu m-ai anuntat ca vi?
Am oftat.
Expresia sa se schimba imediat.
-Am vorbit cu Vanessa zilele trecute.
Am incercat sa privesc in alta parte.
-Imi pare rau scumpule.-Zise atingandu-mi fata.-Nu stiam...ca s-a intamplat asa ceva. Desi nu pot intelege cum s-a putut intampla...pareati fericiti.
Am zambit slab apoi am mers spre valiza care se afla pe pat. Am scos ceva de imbracat.
-Eu nu te invinovatesc.-Spuse dupa cateva clipe de liniste
M-am intors si am privit-o.
-A fost doar vina mea.-Am murmurat
-Oo,scumpule nu spune asta!Nu a fost vina ta!-Tonul sau era unul bland in timp ce inainta spre mine.
-Ba a fost!-Am exclamat- A fost doar vina mea.Am fost un prost...am fost orb! Mi-am distrus viata,dar asta conteaza cel mai putin.Ceea ce conteaza cu adevarat e ca i-am distrus viata.Nu am avut incredere in ea! am fost...sunt un monstru!-Am zis in timp ce cateva lacrimi curgeau din ochii mei.
Bunica veni si ma imbratisa.
-Nu spune asta Eric.Nu e adevarat.-Imi sterse lacrimile.
-E adevarat.Nu am vazut decat suferinta mea bunico.Nu am vazut cat de mult a suferit...nu mi-a pasat in momentul ala la ce o supuneam.
-Eric...
-Cand sunt aici-Am aratat spre camera- e ca si cum as trai totul din nou.Si e dureros...ma sfarsie.Ma distruge incet.
Imi mangaie fata.
-Atunci de ce ai venit aici?-Intreba bland.
-Ca sa infrunt trecutul,pentru a putea infrunta mai apoi prezentul.Acolo simteam ca innebunesc.Simteam cum cad intr-un abis din care nu mai puteam iesi. Simteam ca innebunesc la fel ca...-M-am oprit brusc
Bunica ma imbratisa,iar eu am inceput sa plang.
-Imi pare rau bunico! Imi pare rau pentru ce i-am facut,pentru ce ne-am facut!Aveam totul,absolut totul,insa eu am distrus basmul ala...Simt ca nu mai am aer...simt ca nu mai am nici un rost. Imi doresc sa mor...sa se termine odata.
Bunica ma privi .
-Niciodata sa nu mai spui asta! Asculta la mine:"Dumnezeu ne-a dat viata,si numai el are voie sa o ia." Ai inteles? Nu ai voie sa faci asemenea prosti. Nu realizezi cata suferinta ai provoca daca ai face asa ceva?Mama ta,tatal tau,eu ,totii prietenii tai,verisoara ta...chiar si Soll. Nici sa nu te gandesti la asa ceva!
Trecu un moment de liniste apoi vorbi din nou.
-Sa nu crezi ca vei rezolva ceva daca faci asa ceva. Stiu ca...Soll a incercat asta. Stiu tot ce a facut. Mi s-a parut o gresala si inca o consider o greseala. Ti-am spus de ce. -Ma imbratisa din nou.
-Te iubesc!-Imi sopti
-Si eu!-I-am zis imbratisand-o.
 ~O luna mai tarziu.

Stateam pe pat si priveam afara cum cateva frunze ratacite se lasau purtate de vantul rece al sfarsitului de toamna.O luna...atat trecuse de cand ma indepartasem de tot ce insemna...prezent.Incercam sa traiesc in trecut.Sa pun cap la cap fiecare greseala si fiecare gest facut atunci. Facand aceste lucruri era ca si cum imi taiam pielea in anumite portiuni,iar apoi presaram sare peste ranile sangerande. Ma durea sa retraiesc toata acele lucruri,dar intr-un fel ma ajuta.
Invatasem sa suport durerea si sa nu imi mai plang de mila.Dar cel mai important lucru,invatasem ceea ce imi spusese bunica: "Dumnezeu ne-a dat viata,si numai el are voie sa o ia." Aceste cuvinte ma ajutau sa inlatur anumite ganduri.
Cu mama nu mai vorbisem,nu prea vorbeam nici cu cei de aici. Suna in fiecare zi si o implora pe bunica sa ma convinga sa vorbesc cu ea. Ma durea si lucrul acesta,fiindca stiam ca ii provoc suferinta mamei. Si nu numai ei,tata era la fel,si Luana,si Zack,si Ali,pana si Andrew.Soll...la ea incercasem,dar nu reusisem in totalitate,sa nu ma mai gandesc in aceasta luna. Negandindu-ma la ea,cea din prezent,ma ajuta sa o vad si sa o inteleg mai bine pe cea din trecut.Poate suna ciudat,dar...
asa si este. Eram un nebun,stiam asta.Stiam ca nu sunt tocmai in apele mele.Aveam vedenii,aberam si chiar vorbeam singur. Ma impacasem cu toate,nu complet,dar o facusem in mare parte.
Cu toate ca ma simteam mai bine aici si invatasem sa traiesc in locul asta,stiam ca va trebui sa ma intorc.Urmau sarbatorile de iarna,asa ca nu ii puteam lasa singuri pe parintii mei. Bunica ma intelegea,o facea mai bine decat oricine. Avea un stil unic prin care  putea comunica cu mine,chiar daca nu vorbeam,ea stia ce vroiam.Un fapt ce ma va ajuta,este ca urma sa ma insoteasca in L.A. In ceea ce il priveste pe bunicul,il vedeam aproape zilnic,iar in zilele in care nu o faceam se datora faptului ca
era plecat cu treburi.Cand aflase ca bunica urma sa  mearga cu mine in L.A.a spus din prima clipa ca va veni si el. Erau niste bunici grozavi,si ii iubeam foarte mult.Regretam ca ii descoperisem atat de tarziu.
Desi eram aici de o luna,nu avusesem...curajul sa fac un lucru.Nu ma dusesem in casa bunicilor.Stiam ca trebuia sa o fac si pe asta,era pasul final,insa eram prea las.
~Trei saptamani mai tarziu.
Maine era Craciunul asa ca trebuia sa plecam. Am iesit din casa si dupa ce mi-am pus bagajul in masina bunicului m-am indreptat spre casa acestora. Am intrat fara sa mai bat la usa si i-am intalnit pe cei doi,care in acel moment isi ridicau bagajele de pe podea si se pregateau sa plece.
Bunica imi zambi.
-Suntem gata!-Spuse bunicul.
Au mers spre mine,eu in schimb am inceput sa merg spre scari. Cei doi nu au pus intrebari,in schimb am auzit usa deschizandu-se,semn ca ieseau din casa. Am continuat sa urc scarile si ajungand la etaj m-am indreptat spre fosta camera a lui Soll. Ajuns in fata usii ,am facut acelas gest pe care l-am facut si cu fostul meu dormiror si anume m-am oprit. Am respirat adanc. Nu fi las...e ultimul pas...ultimul lucru pe care trebuie sa il faci.Poate zici ca te simti mai bine,dar daca nu faci asta nu te vei mai simti...
Acum ori niciodata,mi-am zis apoi am apasat clanta si am intrat in camera. Un val de amintiri mi s-a revarsat in minte.Amintiri amuzante,placute in care eram cu totii aici si radeam in timp ce Soll il fugarea pe Andrew pentru o alta boacana facuta. In mai putin de doua secunde aceste amintiri au disparut.Ma aflam intr-un fel de transa.Am privit in jur si...
***
-Shh,linisteste-te.Totul o sa fie bine.-Luana o stranse in brate
-Nu Luana,nimic nu v-a mai fi bine de acum incolo.-Spuse plangand , despartindu-se putin de ea
-Nu vorbi asa,te rog. Linisteste-te!
-Nu pot Luana...cand imi aduc aminte...-Se arunca din nou in bratele Luanei.
-Te rog! Totul se v-a rezolva.Andrew s-a dus sa vorbeasca cu Eric sa vada daca stie ceva despre ce ai patit. Dar ce s-a intamplat?
-Eric...-Se ridica din pat agitata, plangand.
-Da Eric,el ar trebui sa stie ce s-a intamplat.-Se ridica si aceasta.
-Normal ca stie...doar el m-a adus in starea asta.-Izbucni si mai tare in plans
-Ce? Soll,spune-mi te rog,ce s-a intamplat!Cum adica el te-a adus in starea asta?
Suspina apoi spuse:
-Luana...Eric...Eric...-Alte lacrimi ii stinsera vocea
-Eric ce? Soll,te rog!-A rugat-o,teama fiind evidenta in gesturile sale.
-Eric...m-m-m-a...violat.-Cazu la picioarele Luanei plangand  si sprijinindu-si capul in palme.
Luana impietri.Parea ca nu ii vednea sa creada ceea ce i spunea.
-Soll!-Se lasa si ea in jos si ii  ridica capul.-Cum...cum s-a intamplat asa ceva?
-Aseara...d-dupa ce ai plecat tu...eu am ramas cu R-robert,iar el m-m-a satutat cu forta lipindu-ma d-de peretele cladirii. E-eric a vazut ce s-a intamplat s-si a inteles g-gresit. Cand...cand am ajuns acasa se comporta normal,dar...apoi a-a inceput chinul. Mai intai m-m-a jignit in toate felurile...a tipat la mine...apoi...a am incercat sa scap...insa nu am putut si s-a enervat si...mai tare...m-a lovit...apoi...-Nu mai putu continua deoarece lacrimile ii invadata fata si o lua strans in brate.
***
Am tresarit,iesind din acea stare.Am privit imediat patul...totul fusese doar o iluzie...dar parea atat de real! Modul in care...se intamplasera toata acele lucruri,felul in care fusese atunci,felul cum povestise cele intamplate ma omorau...nu stiu de cata durere voi mai avea parte...presimt ca nu va fi putina.Nu spun ca nu o merit,o merit din plin chiar,dar... Mi-am scuturat violent capul,inlaturand in acelas timp si lacrimile care imi cursesera pe fata. Oare mai am lacrimi? Am iesit din camera,apoi am coborat scarile si in cele din urma
mi-am ocupat locul pe bancheta din spate a masinii bunicului.
-Eric,esti bine?-Ma intreba bunica,intorcandu-se si privindu-ma.Simteam si privirea bunicului asupra mea.
Pentru mine nu mai exista bine...
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~
Voi incepe cu scuzele...Imi pare atat de rau ca nu am mai postat!Nici nu pot da un motiv plauzibil pentru care nu am mai scris.Cel mai...bun ar fi,spre rusinea mea,lipsa de inspiratie.Este adevarat ca am luat o pauza cam lunga si mi-am iesit din mana.Nu mai scriu cum scriam alta data.Erau vremuri cand pur si simplu imi pluteau mainile pe tastatura...eram ca un robot.Acum,insa,trebuie sa ma gandesc mai mult la ideea principala,iar mai apoi sa o dezvolt. De unde mai pun ca acum e si mai greu de scris.Poveste a capatat alte aspecte si alte detalii si e mai complicat...
Oricum...sarind peste asta. Vreau sa le multumesc tuturor celor care imi citesc ficul! Sunteti minunate!  Eu pentru voi scriu asa ca va multumesc din suflet! :*
Sper sa va placa micutul meu cadou de Craciun,facut cam tarziu ce-i drept.
In incheiere va urez un Craciun splendid alaturi de cei dragi,o multime de impliniri,sanatate si multa fericire!
P.s. Le multumesc celor care mi-au lasat urari pe blog! Si ii multumesc in special uni persoane care mi-a nominalizat blogul la "Blog of the Year 2012" :* Asta da cadou... :)) Multumesc!:*
http://makethisgoonforever.wordpress.com/2012/12/24/blog-of-the-year-2012-award/